Drăcila, o plantă utilă în balonări

Drăcila este un arbust medicinal cunoscut şi sub denumirile populare de cătină de rîuri, drăcină, drăghină, măcrişul caprei. De la această plantă folosim scoarţa de pe rădăcini şi tulpini, precum şi fructele coapte, recoltate în lunile aprilie şi mai.

În uz intern, drăcila este folosită pentru drenare renală şi hepatică, litiază urinară, insuficienţă renală, disurie, reumatism, gută, hidronefroză, nefrită, angiocolită.

În uz extern, planta tratează eczeme, herpesul circinat, fistule anale, hemoroizi, vaginism.

Scoarţa uscată se macină cu ajutorul unei rîşniţe electrice. Se ia cîte un vîrf de cuţit cu o jumătate de oră înainte de mîncare. Stimulează digestia, combate balonările, stimulează funcţiile ficatului.

Ceaiul de drăcilă se prepară dintr-o linguriţă de pulbere de scoarţă la o ceaşcă de apă fiarta. Se beau 1-2 ceşti pe zi, înainte de masă cu o jumătate de oră. Infuzia este un foarte bun tonic amar, combate constipaşiile cronice, are acţiune antihemoroidală.

În amestec cu frunze de mesteacăn, fructe de ienupăr, pelin şi coada şoricelului, decoctul din scoarţă de drăcilă e bun în boli de ficat şi ca tonic digestiv.

Sucul din fructe este util la ungerea rănilor şi ulceraţiilor.

Nu se recomandă administrarea plantei sub nicio formă la femei însărcinate sau care alăptează şi la copii.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *