Osul-iepurelui, cel mai bun diuretic
Planta osul-iepurelui mai este denumită popular asudul-calului, bobul-coasei, caşul-iepurelui. În scop medicinal, sînt folosite rădăcinile şi florile plantei. Osul-iepurelui este renumit şi pentru acţiunea pozitivă asupra schimburilor metabolice şi pentru capacităţile sale se a scădea tensiunea arterială. Rădăcina plantei are acţiune diuretică şi depurativă, face parte din ceaiul diuretic pe care-l găsim în farmacii. Osul-iepurelui este considerat un tip special de diuretic, neafectînd negativ rinichii sau alte organe.
În uz intern, planta este folosită pentru edeme circulatorii, litiază renală (calculoză), gută, hidropizie, cistite, uremie, obezitate, retenţie urinară, stări alergice.
Ceaiul se prepară din două linguriţe cu vîrf de rădăcină rasă la o cană cu apă rece. Se lasă 6-8 ore, apoi se încălzeşte şi se strecoară. Se beau 2-3 căni de ceai, dar nu pe o perioadă mai mare de 10-15 zile. Ceaiul din frunze şi flori, o linguriţă la o cană de apă clocotită are efect diuretic şi se foloseşte în tratarea bolilor de rinichi, artrite şi reumatism. În unele ţări, ceaiul din rădăcinile acestei plante este folosit pentru uşurarea expectoraţiei în bronşite.
Decoctul 3% e indicat în alergii, iar pulberea se utilizează extern, sub formă de comprese şi cataplasme pentru tratarea eczemelor, ulceraţiilor cutanate, pruritului şi a bolilor de piele cronice.
Frunzele proaspete sînt folosite şi pentru vopsitul lînei.
