Aninul negru, bun în reumatism şi psoriazis

Aninul negru mai e cunoscut şi sub denumirile: anin, alin, aniniş, arin negru. În scop medicinal, folosim de la acest arbust scoarţa, mugurii şi frunzele tinere.

În uz intern, aninul negru se utilizează pentru tratarea afecţiunilor gastrice cu hemoragii, a diareei, a durerilor stomacale, enterite, febră, transpiraţii nocturne.

În uz extern, este bun în boli dermatologice, stomatite, ulceraţii, hemoragii uşoare, tăieturi, oprirea lactaţiei, leucoree, reumatism.

Ceaiul se prepară dintr-o linguriţă de frunze, coajă şi muguri zdrobiţi la 250 ml apă. Se fierbe 5 minute, apoi se strecoară. Se pot bea 2-3 căni pe zi. Pentru uz extern, cantitatea de plantă se dublează.

Tinctura se prepară din muguri. Se pun într-o sticlă, fără a se îndesa. Peste muguri se toarnă alcool dublu rafinat de cereale. Se ţine sticla la căldură timp de 20 de zile, agitîndu-se zilnic. Se strecoară şi se păstrează în sticluţe de culoare închisă, la rece. În uz intern, se pot administra cîte 10 picături (o linguriţă) de 3 ori pe zi, iar extern se aplică sub formă de comprese.

Pulberea de coajă măcinată se pune pe răni sîngerînde.

Cataplasmele de frunze proaspete sînt bune pentru împiedicarea întăririi sînului cînd se doreşte oprirea lactaţiei şi pentru spălături vaginale. Frunzele crude de anin negru se pun pe tăieturi.

Scoarţa se folosea în trecut la colorarea ţesăturilor în negru. Pisată bine se punea pe bube şi ajută în caz de psoriazis.

Infuzia de anin negru e recomandată sub formă de băi contra reumatismului şi a transpiraţiei picioarelor.

Gargara cu decoct întăreşte gingiile, iar ceaiul de muguri e considerat leac în calmarea durerilor de stomac.

Comments

comments