Lemnul Domnului, expectorant natural
Lemnul Domnului, denumit popular şi alimancă, lemn domnesc sau lemnuşor, e folosit de sute de ani în terapia tradiţională. Ramurile se fierbeau şi decoctul se ţinea în gură contra durerilor de dinţi. Cu frunzele uscate, pisate mărunt, amestecate cu ceară curată se făceau turtiţe contra durerilor de ochi. Ramurile se puneau în apă sau rachiu şi se luau contra durerilor de stomac. Ceaiul din ramurile uscate se mai lua contra năduşelii, iar decoctul era bun în friguri şi contra tusei cronice.
În scop medicinal, se folosesc părţile subterane (rizomii şi rădăcinile) cu acţiune antiseptică, antiinflamatoare, analgezică, antimicrobiană, e tonic amar, stimulent gastric, insecticid, expectorant. Favorizează reţinerea sodiului, ceea ce duce la hipertensiune, persoanele care au fluctuaţii de tensiune n-ar trebui să folosească această plantă.
Lemnul Domnului intră în compoziţia ceaiului antireumatic. Mai este recomandat pentru buze crăpate, anemie, artrite, boli de stomac şi ficat, calculoză renală şi biliară, înţepături de insecte, malarie.
Maceratul la rece se prepară din două linguriţe de plantă mărunţită în 250 ml apă şi se lasă timp de 8 ore, după care se strecoară. Se pot consuma două căni pe zi. Pentru infuzie, se folosesc aceleaşi cantităţi, dar apa trebuie să fie clocotită. Se acoperă, iar după 10 minute, se strecoară.