Drăgaica, leacul naturii pentru bolile de piele

În noaptea de 23 spre 24 iunie, chiar în mijlocul verii, românii sărbătoresc Sînzienele. De fapt, Sînzienele sînt zîne asociate plantei cu acelaşi nume. Popular, sînziana se mai numeşte drăgaică sau floarea Sfîntului Ioan, închegătoare, petala-reginei sau smîntînică. În vechime, oamenii o considerau o floare magică, iar femeile o foloseau ca pigment natural, pentru colorarea ţesăturilor.. Dar drăgaica este valoroasă şi pentru calităţile ei medicinale, drept pentru care este bine să o culegem şi să o păstrăm în farmacia casei. O recunoaştem uşor după florile alb-gălbui. Tradiţia spune că e bine s-o culegem după trecerea zilei de 24 iunie, cînd se sărbătoreşte Naşterea Sfîntului Ioan Botezătorul, dar nu mai devreme, pentru a nu atrage nenorociri asupra gospodăriei şi a familiei. Dacă tot se dă startul la recoltat sînziene, iată care sînt întrebuinţările terapeutice ale acestei plante de leac.
Mai multe feluri de sînziene

Drăgaica (Galium) este o plantă cu flori mici, galben-aurii, care răspîndesc o mireasmă puternică de miere. Creşte prin grădini, livezi, păşuni, fîneţe, campii, ogoare, de-a lungul gardurilor. Este considerată simbol al Soarelui, luminii, vieţii. Datorită saponinelor şi unei enzime foarte valoroase, drăgaica este unică. Există mai multe soiuri, dar nu vă faceţi griji, toate au calităţi medicinale şi se utilizează în acelaşi mod. Forţa curativă este mai mare la planta proaspătă, deci e bine să folosiţi pentru boli grave florile abia culese. În scopuri terapeutice se recoltează vîrfurile înflorite ale tulpinilor, în toată perioada înfloririi, din luna iunie pînă în septembrie. Se usucă la umbră, în straturi subţiri. Sînziana-galbenă (Galium verum) conţin glicozide (luteolină, asperulină, quercetină), coloranţi galbeni şi roşii, taninuri, acizi organici, flavonoide, acid citric, saponine, glucide, ulei volatil, enzime de închegare a laptelui şi săruri minerale. Sînziana lipicioasă (Galium aparine), numită şi asprişoară, este o plantă căţărătoare. Sînziana albă (Galium mollugo) are proprietăţi diuretice, antireumatice şi afrodisiace, fiind eficace în tulburări circulatorii, gută, icter, pleurezie, poliartroze şi reumatisme cronice. Sînziana-de-grădină (Solidago canadensis) este plantă ornamentală, consumată cîndva de triburile native din Canada. Pînă în prezent au fost dovedite următoarele proprietăţi ale florilor de sînziene: diuretice şi depurative, sudorifice, astringente, cicatrizante, hemostatice, antiinflamatoare, sedative, calmante şi antispastice în afecţiunile neurovegetative, aperitive şi aromatizante, curăţă sîngele la nivelul ficatului şi rinichilor, grăbesc vindecarea rănilor externe şi interne. În opinia unor terapeuţi, tratamentele pe bază de sînziene trebuie urmate cu prudenţă de către persoanele diagnosticate cu hipocalcemie, deoarece sînzienele dizolvă calciul.

9c9fa237389e5687afa9_2015062307La ce e bună infuzia de drăgaică?

Remediile pe bază de drăgaică pot fi: infuzie, extract, decoct, tinctură, pulbere. Ceaiul de drăgaică se recomandă atît extern, pentru afecţiunile la vezica urinară, rinichi, ficat, pancreas, glandă tiroidă, dar şi în uz intern prin administrarea a două-trei căni de ceai pe zi, pentru tratarea dermatozelor cronice, petelor pigmentare, furunculelor. Ceaiul din sînziene vindecă şi tulburările sistemului limfatic. Tenul îmbătrînit poate fi întins prin spălături calde cu acest ceai. Despre ceaiul de sînziene se spune că este un leac de încredere şi în cele mai grave boli de rinichi sau pielonefrite, în situaţii cînd nimic altceva nu mai dă rezultat. Ceaiul are efect binefăcător şi asupra căilor respiratorii (faringită, laringită, răguşeală), astenie, otită. Este indicat şi în cloroză, hidropizie şi junghiuri intercostale. Pentru a obţine infuzia-minune aveţi nevoie de o linguriţă cu vîrf cu plantă şi un litru de apă clocotită. Se lasă un minut, se strecoară şi se beau trei căni de ceai zilnic. Pentru uz extern, se poate prepara o infuzie mai concentrată, cu care se face gargară în răguşeală, amigdalite purulente, plăgi infectate. Tot cu acest ceai se pot face clisme, comprese, băi locale, generale sau de şezut în caz de fistule anale, hemoroizi, guşă tiroidiană, cancer al pielii, puncte negre, cancer la nivelul tubului digestiv, laringian şi chiar cu alte localizări. Infuziile de drăgaică îşi dovedesc eficacitatea şi în anemie, obezitate, stări de isterie. În epilepsie, se bea cîte o cană, de trei ori pe zi. În afecţiuni hepatobiliare, se face cură de o lună cu ceai de drăgaică.

Ceai bun la rinichi

Ceaiul se prepară în concentraţii şi amestecuri diferite, funcţie de afecţiunea care trebuie tratată. Pentru infecţii renale: se ia cîte o lingură de sînziene, urzică moartă, splinuţă şi se infuzează cu 250 ml de apă clocotită, timp de 2-3 minute. Se iau înghiţituri mici din 2 în 2 ore, cîte 4 căni pe zi. Poate vindeca boli renale cronice, infecţii urinare rezistente la alte tratamente antibiotice. La persoanele care necesită dializă şi cele cărora li s-a extirpat un rinichi, infuzia de drăgaică dă rezultate foarte bune în reglarea funcţiei rinichiului sănătos. Dacă doriţi să obţineţi din drăgaică un ceai sedativ, bun de băut seara, la culcare, preparaţi infuzia din 15-20 g de vîrfuri înflorite la un litru de apă clocotită. Se lasă acoperit 10-15 minute, se strecoară şi se beau 1-2 ceaiuri călduţe pe zi, dintre care unul înainte de culcare. Ceaiul induce un somn bun, chiar şi la cei cu dereglări neuro-vegetative (insomnie, isterie, epilepsie). Ceaiul are efect şi în erupţii tegumentare, combate retenţia urinară, calculoza renală, afecţiuni ale uterului. Persoanele care suferă de cancer, pot folosi drăgaica în scop adjuvant. Leacul se prepară dintr-o lingură de drăgaică uscată şi mărunţită la 250 ml de apă clocotită. Se lasă acoperit timp de 2 minute. Separat, se face o infuzie dintr-o lingură de amestec format din 300 g de gălbenele, 100 g de coada şoricelului, 100 g de urzică moartă, la 250 ml de apă clocotită. După infuzare timp de 2 minute, se strecoară şi se amestecă cele două infuzii. Se beau 4-6 căni pe zi sau, în caz de cancer al limbii sau cancer laringian, cîte o lingură la intervale de 20 de minute. S-a constatat că miraculoasa plantă e adjuvant în cancerul limbii, mamar, uterin şi laringian. Se consumă zilnic doi litri de ceai de drăgaică în amestec cu ceai de coada-şoricelului.

Planta se stoarce peste zonele canceroase

Drăgaica ajută sănătăţii şi sub formă de pulbere din frunze şi flori uscate şi măcinate. Praful se presară pe piele, cu efect cicatrizant în caz de eczeme, psoriazis, pecingine, erizipel, eczeme, rîie, artroze, ulcere vechi, panariţiu, tumori ganglionare şi plăgi canceroase. Pentru obţinerea sucului, se spală drăgaica proaspătă şi se stoarce, cît este încă în stare umedă. Intern, sucul se utilizează diluat cu ceai sau apă, extern pentru a vindeca afecţiuni ale pielii şi petele din naştere. Sucul de sînziene poate fi deosebit de eficient în tratarea cancerului de piele, în asociere cu ceaiul depurativ şi infuzia de drăgaică. Sucul se picură pe plăgi cutanate şi cancer de piele, lăsînd să se usuce treptat. Dacă acest suc proaspăt (4 linguriţe) se amestecă cu 100 g unt la temperatura camerei pînă se formează o pastă omogenă, se obţine o alifie, utilă în ulceraţii de tot felul, boli de piele de natură canceroasă. Se foloseşte în special în combaterea nodulilor la sîn, în cazul bolilor glandei tiroide şi se aplică masînd locul afectat. Alifia de sînziene este tratament în boala Basedow, ajutînd glanda tiroidă. Se aplică prin masaj, de trei ori pe zi. Se recomandă folosirea alifiei în paralel cu ceaiul de drăgaică. Seminţele prăjite şi măcinate se folosesc pentru prepararea unei băuturi energizante calde, asemănătoare cafelei. Vîrfurile înflorite se pun la macerat pentru obţinerea unei băuturi răcoritoare, la fel ca socata, sau pentru aromatizarea unor băuturi spirtoase. Zeama obţinută prin zdrobirea plantei era folosită pe vremuri ca enzimă naturală pentru coagularea laptelui. Cataplasmele cu plantă proaspătă zdrobită se pun în tratamentul guşei exoftalmice.

Macerat, tinctură, decoct

Cu maceratul de sînziene se pot trata bolile sistemului nervos. Se macină cîteva sute de grame de plantă. Se pun 6-7 linguri cu pulbere într-un litru de apă şi se lasă la macerat opt ore. Se filtrează şi se consumă întreaga cantitate într-o zi. Tinctura de drăgaică are un avantaj faţă de ceai. Alcoolul extrage toate substanţele active din plantă şi se poate păstra o perioadă mai lungă de timp, chiar şi pe timpul iernii. Tinctură din pulbere de plantă uscată (20 de linguri la 1 litru alcool de 70 de grade) se lasă la macerat 12-14 zile, agitînd zilnic, se strecoară prin stoarcere, se trece în sticluţe brune şi se beau cîte 1-2 linguriţe diluate în apă, de 3-4 ori pe zi. Tinctura ajută în cazul insomniei. Cura trebuie să dureze cel puţin o săptămînă. E indicată în tratamentul cistitei, uretritei, nefritei şi al litiazei renale. Tinctura reglează glanda tiroidă, dizolvă nodulii tiroidieni, ajută în amigdalită, laringită, faringită, tulburări limfatice. De ia o lingură de 3 ori pe zi înainte de mesele principale, diluată în puţină apă (50 ml). Nu se ia cu antibiotic. Extern, se fac comprese cu tinctură diluată în apă. Pentru o mai mare eficienţă a tratamentului este bine să fie ţinut şi un regim alimentar cu multe fructe şi crudităţi. În diaree şi enterocolită, se ia cîte o linguriţă cu tinctură diluată într-un pahar cu apă, de 3-4 ori pe zi. Decoctul de sînziene de prepară din 60-100 g de plantă uscată şi mărunţită la un litru de apă rece. Se fierbe 15 minute la foc moale, se strecoară şi se foloseşte sub formă de băi locale sau spălături, în diferite afecţiuni ale pielii (pecingine, acnee, ulceraţii vechi, răni zemuinde greu vindecabile) şi în reumatism.

Băi în flori de sînziene

Cu tol terapeutic sînt şi băile cu flori de sînziene, mai precis cu apă în care s-a adăugat macerat din 5-6 pumni de flori, lăsate în cîţiva litri de apă. Băile locale sau generale se pot face şi cu decoct de sînziene (7 linguri plantă uscată şi mărunţită la un litru apă; se fierbe 15-20 de minute la foc mic). Dar cea mai simplă e baia cu extract de flori de drăgaică. În trei litri de apă la temperatura camerei se pun 3-4 pumni de sînziene galbene proaspete (tulpini înflorite, mărunţite), se lasă să se înmoaie cîteva ore, după care se filtrează. Zeama lăsată de plantă la înmuiere se pune deoparte într-un vas smălţuit, iar peste planta care rămîne de la filtrare se adaugă apă clocotită şi se lasă circa 30 de minute. Se lasă să se răcorească infuzia pînă devine călduţă, după care se combină cu apa în care s-a înmuiat planta. Baia se face timp de 20 de minute, cu corpul complet scufundat. Pentru ca baia să aibă efect mai puternic, este bine să faceţi duş în prealabil, frecînd bine pielea, pentru a îndepărta straturile de piele moartă şi pentru a activa circulaţia. După ce se pune extractul în cadă, se adaugă apă fierbinte. După baie nu vă ştergeţi, nu vă expuneţi la frig, înfăşuraţi-vă într-un halat călduros. Extractul rece de drăgaică mai e bun în bolile tiroidiene, epilepsie şi boli nervoase, într-o cură de minimum trei luni. Patru-şase linguriţe rase cu plantă uscată şi mărunţită se pun într-un litru de apă rece (de preferat apă plată). Se lasă la macerat timp de opt ore la temperatura camerei. Se strecoară şi se administrează timp de două ore. În tratamentul bolilor venerice, extractul fluid de sînziene galbene este un foarte preţios ajutor, grăbind vindecarea, ajutînd la refacerea epiteliului şi prevenind suprainfecţia. Se aplică extract pe locul afectat de trei ori pe zi.

images_2015062307

Roua de pe sînziene, agent de înfrumuseţare

• La sate, fetele şi femeile folosesc drăgaica şi ca mijloc de înfrumuseţare. Roua de pe florile de sînziene se aplică pe pleoape şi în jurul ochilor în fiecare dimineaţă, şapte zile la rînd, pentru refacerea ochilor obosiţi, îndepărtarea cearcănelor şi a ridurilor. În popor, acest remediu era folosit pentru limpezirea vederii (îmbunătăţirea acuităţii vizuale) şi se spunea că are efecte magice asupra celor cu deficienţe majore de vedere, ajutîndu-i să revină la normal. Roua de pe sînziene se culege dimineaţa, pe o bucăţică de sticlă curată. Florile se înclină şi se scutură uşor. Se aleg florile din zone nepoluate.

Ştiaţi că?

Articolul integral în Monitorul Expres

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *