Cînd avem nevoie de lacrimi artificiale?
Lacrimile apar reflex atunci cînd plîngem. Dar aceste picături nu sînt doar expresia suferinţei, ci fac parte dintr-un mecanism care asigură sănătatea ochiului: hidratează, protejează şi asigură o vedere clară. Procesul este continuu, de fiecare dată cînd clipim, ochiul se acoperă cu o peliculă fină de lacrimi. Dacă ochiul nu este umed tot timpul, apar problemele: ochi înroşiţi, uscaţi, infecţii. Tratamentul e simplu. Nu trebuie să lăcrimăm voit, nici n-am putea s-o facem tot timpul, trebuie să apelăm la lacrimile artificiale, soluţii care conţin substanţe cu efect în combaterea microbilor, calmarea ochilor şi asigurarea transparenţei corneei. Nu trebuie să staţi aşa, cu ochii uscaţi, fenomen care se accentuează acum, primăvara, în prezenţa alergenilor din aer. Şi persoanele care utilizează timp îndelungat calculatorul se confruntă cu aceeaşi problemă. Cereţi medicului să vă prescrie lacrimi artificiale!
Un sindrom care se poate croniciza
Este nevoie să clipim cel puţin o dată la 15-30 de secunde pentru umezirea ochilor. Prin clipire, ochii se acoperă cu un film lacrimal, secretat de glandele lacrimale aflate în structura pleoapelor. Lacrimile sînt eliberate chiar şi în somn. Dar pot apărea şi atunci cînd plîngem sau rîdem, ca urmare a unor mici traumatisme oculare (leziuni la nivelul corneei, inflamaţii oculare, conjunctivite, blefarite) sau în prezenţa unor stimuli fizici (lumină, vînt, poluare) şi chimici (vapori iritanţi). Lacrimile conferă aşadar protecţia ochiului faţă de agenţi infecţioşi sau alergeni din mediul extern, avînd în plus şi o importantă funcţie optică, prin asigurarea transparenţei corneei. Cînd glandele lacrimale nu secretă suficiente lacrimi sau cînd instinctul de a clipi dispare, filmul lacrimal se rupe. Din această cauză, corneea este expusă direct aerului, ceea ce afectează în timp celulele epiteliale de pe suprafaţa acesteia. Toate aceste manifestări apar în cadrul sindromului de ochi uscat. În termeni medicali, această afecţiune se numeşte xeroftalmie sau keratoconjunctivită uscată. Netratat, acest sindrom poate conduce la pierderea vederii. Sindromul ochiului uscat se manifestă prin înroşire oculară, senzaţie de arsură, înţepături, mîncărimi, senzaţia de nisip în ochi. De asemenea, şi lăcrimarea excesivă poate fi un simptom al acestui sindrom, ca un răspuns al lipsei de umidificare fiziologică. Simptomele se intensifică pe parcursul zilei, ajungîndu-se în unele cazuri la dificultatea de a citi şi chiar înceţoşarea vederii.
De ce se înroşesc ochii?
Sindromul ochiului uscat apare mai ales după vîrsta de 40 de ani şi este mai frecvent la femei. Uscăciunea ochilor poate apărea în urma îmbătrînirii naturale a glandelor lacrimale, de aceea boala este mai frecventă la vîrstnici (75% din persoanele cu vîrste de peste 65 de ani). La 65 de ani producem cu 60% mai puţine lacrimi decît la 18 ani. Sindromul ochiului uscat este mai frecvent la femeile aflate la menopauză, din cauza modificărilor hormonale specifice, care afectează mucoasele, inclusiv pe cele de la nivelul ochilor. Însă şi tinerii pot avea astfel de probleme dacă utilizează intensiv calculatorul, mai ales dacă poartă ochelari. Atunci cînd privim mult timp un ecran, uităm să mai clipim sau clipim rar. Riscul de apariţie a sindromului de ochi uscat e mai mare la cei cu conjunctivită iritativă cauzată de luminozitatea ecranului Sindromul se întîlneşte şi în cadrul unor boli autoimune. Poate constitui reacţia adversă a unor medicamente (antidepresive, antihistaminice, anticoncepţionale, betablocante, diuretice, analgezice, antiinflamatoare, unele antibiotice) şi este favorizat de climatul uscat, praf şi vînt. Alte cauze sînt anumite afecţiuni ale pleoapelor, închiderea insuficientă a acestora şi boli ale glandelor lacrimale. Purtarea îndelungată a lentilelor de contact (uscăciunea fiind, la rîndul ei, principalul motiv de disconfort la purtarea lentilelor), fumatul sînt alţi factori favorizanţi ai sindromului. Contează şi agresivitatea mediului, altitudinea, lumina puternică a soarelui, căldura şi frigul excesiv, vîntul uscat, aerotermele, aparatele de aer condiţionat, ventilatoarele, uscătoarele de păr agravînd uscarea ochilor.
Metode de diagnostic
Simptomele sindromului de ochi uscat trebuie să ne trimită la medicul oftalmolog, deoarece pot apărea complicaţii greu de tratat. Medicul specialist va pune diagnosticul prin examinarea filmului de lacrimi şi testul Schirmer. Ambele metode sînt nedureroase şi e bine să ştim la ce să ne aşteptăm. Prin testul Schirmer, o bandă de hîrtie de filtru e plasată în fundul de sac conjuctival inferior. Se măsoară după 5 minute lungimea hîrtiei de filtru umezită fără a se considera primii 5 mm. Sub 10 mm se consideră hiposecreţie lacrimală, normală fiind între 10 şi 30 mm (cu varianţii în funcţie de vîrstă şi alţi factori). Testul Schirmer trebuie făcut între orele 8 şi 17. Prin metoda măsurării timpului de rupere a filmului lacrimal (acesta se subţiază între două clipiri), pacientul e pus să clipească de mai multe ori. Apoi trebuie să aştepte cîteva momente rămînînd cu ochii larg deschişi privind drept înainte. Se măsoară timpul ce separă ultima clipire de apariţia primei zone uscate pe cornee, marcînd ruptura filmului lacrimal. Dacă timpul mediu e mai mare de 25 de secunde, filmul lacrimal e stabil; dacă e inferior valorii de 10 secunde, filmul e instabil. Există variaţii legate de sex şi de vîrstă. De exemplu, la bărbaţi timpul de rupere a filmului lacrimal este mai lung decît la femei.
Picături şi geluri care ţin loc de lacrimi
În funcţie de severitatea afecţiunii, medicul va decide tratamentul adecvat. Cele mai prescrise tratamente în sindromul de ochi uscat sînt picăturile de ochi lubrifiante sau lacrimile artificiale (sub formă de soluţie care se picură în ochi). Acestea umezesc corneea şi produc filmul lacrimal necesar ochiului. Lacrimile pot fi aplicate de două-trei ori pe zi, la recomandarea medicului. Nu utilizaţi mai multe picături decît este recomandat şi nu abuzaţi de ele, pentru că pot cauza noi iritaţii. Mai pot fi folosite şi gelurile lacrimale (se aplică seara şi sînt indicate în cazuri mai grave). Lacrimile artificiale îmbunătăţesc atît cantitatea, cît şi calitatea lacrimilor naturale. Lacrimile artificiale au rolul de a fixa apa, umezesc corneea şi formează un film lacrimal care se menţine în timp. Aceste picături se distribuie bine pe toată suprafaţa corneei, sînt bine tolerate şi nu incomodează vederea. Tratamentul corect al ochiului uscat cronic reduce riscul de infecţie sau de deteriorare a suprafeţei externe a ochiului. În cazul în care lacrimile prescrise nu au rezolvat problema, medicul poate indica picături antiinflamatorii care se eliberează pe bază de reţetă. Poate dura cîteva luni pînă cînd medicamentul să înceapă să aibă un efect vizibil. Medicul poate introduce dopuri foarte mici în canalele (punctele) pe unde se scurg în mod normal lacrimile.
Lacrimi de cumpărat
În ceea ce priveşte lacrimile artificiale, la farmacie găsim zeci şi sute de mărci de picături, geluri şi unguente lubrifiante, utile în ameliorarea simptomelor ochiului uscat. Toate sînt bune, însă poate fi nevoie de mai multe încercări pînă găsiţi soluţia potrivită. Atunci cînd cumpăraţi lacrimi artificiale, e bine să citiţi cu atenţie eticheta şi să alegeţi flacoanele resigilabile, care nu permit contaminarea bacteriană a picăturilor. Lacrimile cu conservanţi pot afecta ochiul, dacă sînt aplicate de mai multe ori pe zi. Cele fără conservanţi sînt ambalate în pipete mici, care conţin soluţie pentru o singură aplicare, însă sînt şi mai scumpe decît flacoanele destinate unui tratament îndelungat. Unguentele (bazate pe uleiuri minerale) au consistenţă groasă, ca vaselina şi nu conţin conservanţi. Unguentele pot înceţoşa vederea, astfel încît trebuie folosite doar noaptea şi niciodată atunci cînd sînteţi la volan. Unguentele care conţin parabeni pot irita ochii. Picăturile oftalmice lubrifiante reprezintă o soluţie eficientă, fără efecte adverse pe termen lung dacă sînt utilizate la recomandarea specialistului şi asigură un confort imediat. În ceea ce priveşte compoziţia lacrimilor, aceasta încearcă să imite cît mai fidel lacrima naturală, cele mai performante picături avînd la bază o soluţie de hialuronat de sodiu. Evident, lacrimile artificiale sînt utile, însă întîi trebuie eliminate cauzele care au condus la sindromul ochiului uscat.
Aplicarea corectă a picăturilor
Utilizarea picăturilor de ochi este simplă, însă nu lipsită de probleme, dacă nu se respectă anumite reguli pentru evitarea infecţiilor oculare. Picăturile conţin oricum o substanţă conservantă ce reduce riscul infecţiilor. Totuşi, manevrele greşite pot contamina soluţia. Cea mai frecventă modalitate prin care o persoană poate contamina întregul flacon de picături este prin atingerea picurătoarei cu genele, astfel bacteriile pot pătrunde în flacon. Aplicarea corectă presupune să vă spălaţi bine pe mîini înainte de a folosi flaconul. Lăsaţi uşor capul pe spate, privind în sus şi aşezaţi-vă în faţa oglinzii. Agitaţi flaconul. Trageţi cu degetul arătător pleoapa de jos, depărtînd-o de globul ocular. Lăsaţi să curga cîteva picături de-a lungul pleoapei, apăsînd uşor flaconul. Clipiţi pentru a răspîndi picăturile în tot ochiul. Soluţiile expiră după aproximativ un an şi nu îşi mai fac efectul pe deplin. De aceea, este indicat să aruncaţi sticluţa veche şi să achiziţionaţi altă nouă. Lacrimile naturale sînt cel mai bun lubrifiant pentru ochi, aşa că nu vă feriţi să aveţi emoţii.
Alimente pentru ochi sănătoşi
Femeile care au ochi uscaţi trebuie să fie foarte atente la machiaj, de preferat fiind să evite cît mai des aplicarea acestuia, mai ales în zone foarte apropiate de suprafaţa globului ocular. De asemenea, sînt de preferat produsele testate oftalmologic şi folosirea fardului cremă în locul celui pudră. Este bine să vă odihniţi suficient şi să evitaţi înotatul în piscină, deoarece şi aceste două probleme pot duce la sindromul ochilor uscaţi. Dacă purtaţi lentile de contact, poate ar trebui să lăsaţi ochiul liber mai mult timp. Alimentele care conţin polifenoli antioxidanţi pot fi de folos în cazul sindromului ochilor uscaţi. Iar aceştia pot fi obţinuţi printr-o alimentaţie bogată în fructe şi legume de culori variate, în special legume cu frunze de un verde închis, spanac şi fructe (afine, mure, zmeură). Femeile gravide şi cele care alăptează ar trebui să mănînce somon (bogat în acizi graşi omega-3). Pentru toată lumea, sardinele sînt o alegere foarte bună, deoarece aceşti peşti oferă organismului acizi omega-3. Despre seminţele de in se presupune că sînt foarte eficiente în ameliorarea simptomelor ochilor uscaţi. Nivelul potasiului este de obicei foarte scăzut la persoanele care suferă de acest sindrom. Printre cele mai bune surse alimentare de potasiu se numără bananele, germenii de grîu, migdalele, stafidele, avocadoul, curmalele, smochinele. Apa este foarte importantă pentru buna funcţionare a organismului, fiind necesari aproximativ doi litri de apă zilnic (în funcţie şi de activităţile făcute). Un organism hidratat înseamnă mucoase umede ale membranelor ochilor. Zincul constituie un factor în funcţionarea metabolică a mai multor enzime de la nivelul vaselor de sînge ale ochiului. Găsim zinc în peşte, legume, ficat, ciuperci, seminţe de floarea-soarelui şi cereale integrale.
Leacuri pentru ochi obosiţi
Pentru ochii obosiţi, face minuni ceaiul rusesc, sub formă de comprese. Se mai poate folosi infuzia de pătlagină. Se prepară din 10 g de frunze uscate şi mărunţite peste care se toarnă 250 ml cu apă clocotită. Se spală pleoapele obosite, congestionate, iritate, dar metoda e bună şi în caz de conjunctivită, blefarită şi pentru menţinerea igienei oculare. Pentru ochi iritaţi, sînt bune compresele cu infuzie de flori de soc. De asemenea, e indicată o baie de aburi cu infuzie din patru linguri de flori uscate şi mărunţite de flori de tei. Se stă cu faţa în vaporii emanaţi din vas, apoi se pun şi comprese pe ridurile pleoapelor, cearcăne şi pleoapele umflate. Ceaiul negru, bogat în tanin, trage apa care stagnează în ţesuturi. Cel mai bine este să se aplice pliculeţe de ceai, după ce au fost cufundate în apa încălzită, răcite puţin, direct pe pleoapele închise. Laptele, în comprese reci, timp de 10 minute, face adevărate minuni. Se mai poate aplica un săculeţ cu seminţe de susan direct pe pleoape, timp de 15 minute. Are efect relaxant. Pentru combaterea edemelor pleoapelor se pot face aplicaţii locale cu pastă de cartofi. Se fierbe un cartof, se decojeşte şi se zdrobeşte cu furculiţa. Se adaugă un gălbenuş şi puţin lapte cald şi se mestecă bine pînă se face o pastă. Cînd se răceşte, se aşază pe ochiul închis sub formă de compresă şi se ţine 20 de minute. Se repetă procedura de 2-3 ori. Spălătura ochiului închis cu apă de pătrunjel fiert ajută în cazul suprasolicitării ochilor. Are efect calmant, reduce simptomele supărătoare şi curăţă tenul. Pentru urcior, se aplică o compresă cu muşeţel, pătlagină şi soc. Atenţie, lichidul nu trebuie să intre în ochi. Se mai poate tampona ochiul închis cu bitter suedez şi miere sau se poate unge cu ulei de ricin. De băut, se recomandă decoctul din rădăcină şi seminţe de brusture, cîte o jumătate de litru pe zi. La sate, se pun frunze de salată opărite.
Articolul integral în Monitorul Expres
