Dalacul, leac popular în intoxicaţii
Dalacul se numeşte ştiinţific Paris quadrifolia şi este o plantă erbacee, aparţinînd familiei liliaceelor, extrem de toxică. Floarea de dalac are o culoare galben-verzuie. Dalacul creşte prin păduri umede, pe o arie largă, de la cîmpie pînă la munte. În scop terapeutic se recoltează fructul dalacului, o bacă neagră-albăstruie de mărimea unui bob de mazăre, precum şi frunzele. Aşa cum îi spune şi numele, frunzele plantei tratează antraxul (dalacul). Cele mai importante substanţe active conţinute sînt: paristifină şi paridină, precum şi saponine, asparagină, acid citric. Planta are acţiune antispasmodică, antisudorifică. Se ştie, din tradiţia populară, că preparatele din dalac sînt eficiente împotriva bolilor infecţioase, calmarea locală a durerilor sau tratarea abceselor.
În uz intern, infuzia slabă se poate folosi în intoxicaţii, epilepsie, tulburări de circulaţie, tuse convulsivă, ulcer varicos.
Atenţie! Nerespectarea dozelor poate duce la intoxicaţii manifestate prin colici, ameţeli, vomă, poliurie, dilatarea pupilelor şi contracţii musculare. Se poate interveni cu vomitive, diuretice şi carbune medicinal. Dar cel mai bine e să lăsaţi această plantă pe mîna specialiştilor, să nu încercaţi să vă trataţi singuri. Datorită faptului că este atît de toxică, există reţineri mari în utilizarea acestei plante.
