Năfurica, cel mai vechi leac împotriva malariei
Năfurica are multe denumiri populare: peliniţă, buruiană de ţară, coada raiului, lemnişor, lemnul Maicii Domnului, măteluţă, mărună, mătura beciului, mătura Maicii Preciste, mătura împăratului, mătura raiului, mătură turcească, măturică, tămâioară, tămîiţă, untdelemniţă.
Este o plantă ierboasă anuală, cu tulpina de 50-150 cm, ramificată. Creşte pe lîngă drumuri, ruine sau ziduri. În scop medicinal, se utilizează de la această plantă partea aeriană, bogată în substanţe volatile, pigmenţi, alcooli, cetone, cumarine, acizi graşi (acid oleanolic), steroli, hidrocarburi, compuşi fenolici. Planta are acţiune alergenică, analgezică, anestezică, antihelmintică, antiasmatică, antibacteriană, anticataractică, antidermatitică, antidiuretică, antigripală, antihipertensivă, insectifugă, laxativă, sedativă, toxică, tumorigenă. Năfurica are miros aromatic puternic şi se foloseşte ca insectifug.
Extractele de plantă se folosesc pentu scăderea febrei şi oprirea sîngerărilor.
Seminţele sînt utilizate pentru tratarea aerofagiei şi a indigestiilor. Dar, cea mai importantă utilizare a plantei este în tratamentul malariei. Cele mai eficiente medicamente pentru această maladie se obţin dintr-un extras din năfurică, însă suprafeţele cultivate sînt destul de reduse ca întindere, astfel că obţinerea substanţelor este scumpă. Năfurica a fost folosită ca leac pentru malarie încă din antichitatea chineză, însă abia în 1872 s-a reuşit izolarea substanţei numită artemisinina, esenţială în combaterea malariei.
