Dopajul viitorului: manipularea genetică
Pentru a cîştiga medalii, unii sportivi recurg la substanţe fortifiante, riscîndu-şi sănătatea. Într-un studiu efectuat în anii 1980 și 1990, jumătate dintre sportivii de elită s-au declarat gata să ia un medicament nedetectabil pentru a cîștiga, chiar dacă stimulentul i-ar fi putut omorî în cinci ani.
Probabil dopingul a existat dintotdeauna, nu este ceva nou. Grecii antici au mîncat testicule de oi, în timp ce medicul Galen prescria gladiatorilor copite fierte de măgari etiopieni, aromatizate cu petale de trandafir. La sfîrșitul secolului XIX, sportivii au folosit ca stimulente cocaina si heroina, uneori amestecate („Speedball”). Un biciclist a murit în timpul unei curse, în 1886, după ce a luat acest amestec. În 1904, Thomas Hicks a alergat la maratonul olimpic după ce a luat un cocteil de coniac și stricnină (otravă pentru rozătoare). A cîștigat cursa, dar a fost la un pas de moarte. În 1930, un club de fotbal britanic se baza pe injecții cu extracte din glande de maimuță. Nici astăzi problema nu a dispărut, dar metodele sînt mai sofisticate: transfuzii de sînge, steroizi, hormoni de creştere. Oare unde se va ajunge? Oamenii de ştiinţă presupun că sportivii vor accepta să le fie prelucrate genele, pentru a fi mai puternici, mai rapizi, mai rezistenţi. Dar la acest nivel nu s-a ajuns încă.
Xavier Bigard, consilier științific la Agenția franceză de luptă împotriva dopajului şi președinte al Societății Franceze de Medicină şi Sport explică dacă performanța sportivă poate fi îmbunătăţită prin manipulare genetică.
„Teoretic, da! Prin două moduri: introducerea de noi gene în genom sau neutralizarea amprentei genelor țintă. Studiile derulate pe durata a cinci ani au arătat că includerea genei PEPCK în musculatura scheletică a şoarecilor poate multiplica performanțele fizice de 50 de ori. S-a arătat, de asemenea, că includerea fragmentelor de ADN poate neutraliza producția miostatinei, o peptidă secretată de mușchi pentru a limita creșterea. Rezultatul: o creștere bruscă și rapidă a masei musculare.”
Aceste tehnici nu sînt practicate pe oameni, dar nu are motive etice, nici de sănătate, cum ar fi dezvoltarea cancerului. „Blocajul este tehnologic: nu ştim să modificăm expresia genomului uman într-un astfel de țesut mare cum e mușchiul. Dar cercetarea clinică continuă, sînt mobilizate resurse colosale. Pentru că această tehnică ar fi de folos în primul rînd pacienților cu boli genetice severe”, precizează Bigard.
Cercetatorii vor reuși să realizeze dopaje genetice peste 10 sau 30 de ani? Imposibil de spus, dar atunci cînd primele protocoale terapeutice vor fi validate la om, lumea sportului va avea motive întemeiate să-şi facă griji. „Aceste pericole trebuie anticipate. Agenția franceză de luptă împotriva dopajului a contribuit la dezvoltarea cercetării pentru detectarea urmelor de «vector viral», utilizat pentru a transfera gene sau a modifica expresia genomului. O altă strategie ar fi de a identifica genele transferate graţie configurației lor spațiale particulare, în cea mai mare parte circulară”.
Sursa: sciencesetavenir.fr
