Iarba-şarpelui, planta care închide răni
Iarba-şarpelui este o plantă ornamentală, meliferă şi cu valoare terapeutică, fiind folosită în medicina tradiţională pentru proprietăţile ei antiseptice, antispastice, calmante, sudorifice, emoliente, cicatrizante, antidiareice.
Seminţele conţin o cantitate considerabilă de ulei gras, acizi fenolcarboxilici, squalen. Uleiul gras extras din seminţe intră în compoziţia diferitelor preparate cosmetice cu acţiune antirid şi antiinflamatoare. Iarba-şarpelui a fost dintotdeauna folosită împotriva muşcăturii de şarpe şi scorpion, dar anticii descoperiseră că e bună şi în surmenaj, anemie, durere de dinţi şi eczeme.
Partea aeriană a plantei stă la baza infuziei care se recomandă în diaree şi dizenterie. Se pun 20 g plantă uscată la 1 litru apă fierbinte, se lasă la infuzat 15 minute şi se filtrează. Infuzia este recomandată pentru uz intern, cîte 3 căni/zi.
Sub formă de gargară, ajută în faringite şi stomatite. În caz de plăgi, furunculoză, se aplică comprese cu infuzie de iarba-şarpelui, aceasta avînd un important efect antibiotic. Tusea se tratează cu infuzie de iarba-şarpelui deoarece are efect emolient şi antiinflamator. Planta ajută foarte mult în tratarea stafilococilor şi a enterobacteriilor deoarece are o puternică acţiune antibiotică. Pentru infecţii respiratorii, planta se foloseşte sub formă de infuzie, pentru efectul său emolient, expectorant şi antibiotic. Datorită conţinutului de alantoină, s-a constatat că are şi rol anticancerigen.
