Urechelniţa, planta bună la răni şi pistrui
Urechelniţa, o plantă de origine montană, creşte în grădini, pe ziduri din piatră, pe acoperişuri, şi este folosită şi ca plantă decorativă. Denumiri populare: argintură, buruiana porcului, curechiul stînii.
Ca plantă medicinală folosită de sute de ani, urechelniţa era folosită contra durerilor de urechi. Frunzele se mai puneau pisate pe bătături, iar seva, pe negi. Cu seva de la plantă se făceau pansamente la umflături şi arsuri, hemoroizi, iar sucul diluat cu apă se lua în stomatite şi afte.
Cataplasmele externe sînt bune în durerile de ochi. Urechelniţa tratează mai multe afecţiuni: eczeme, erizipel, pete pigmentare. Se folosesc frunzele, mai bine zis sucul acestora cu care se tamponează zonele afectate de boli de piele. Seva are acţiune antiinflamatoare, cicatrizantă, antibiotică, astringentă, sedativă, diuretică, antispasmodiă, hemostatică, elimină viermii intestinali. Planta mai ajută şi în afectiuni nervoase şi renale, bolile urechii, afecţiuni cutanate, afte, arsuri, cancer uterin şi de piele, diaree, febră, hemoroizi, înţepături de insecte, pecingine, pistrui, stomatite.
Infuzie: Două linguriţe de frunze mărunţite se pun în 250 l apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma patru căni pe zi intern. Trei linguriţe de plantă se pun la 250 ml apă şi se fierb 5 minute. Se strecoară şi se folosesc la spălături în cazul cancerului de piele sau uterin.
Sucul proaspăt stors se pune pe răni extern sau se picură în ureche. Intern, se pot lua cîte 20 ml de suc, mai multe zile la rînd. Pentru negi sau pete, se unge cu sucul plantei sau cu frunza strivită, de mai multe ori pe zi.
Praful din planta uscată se pune pe răni sau se ia intern, cîte un vîrf de cuţit, care se va ţine sub limbă timp de 10 minute, după care se înghite. Procedura se repetă de 3-4 ori pe zi, cu 30 minute înainte de mese.
Frunze proaspete se aplică sub pansament pe bătături, zilnic, pînă la trecerea bătăturilor.