Ciumăfaia, leac antiastmatic
Ciumăfaia este o plantă medicinală cunoscută şi sub alte denumiri: buruiană bolundă, ciuma fetei, laur porcesc, mătrăguna gunoiului, nebuneală. Planta se utilizează la afecţiuni gastro-intestinale, astm, bube, dureri de gît, dureri de ochi, dureri de picioare, nervozitate, paraziţi intestinali (clisme), răni, reumatism, tăieturi. Frunzele şi seminţele de ciumăfaie sînt antiastmatice, antimalarice, antiinflamatoare, antispastice mai ales în afecţiunile gastrice. Datorită scopolaminei, conţinută în cantitate mică, are şi o acţiune calmantă asupra sistemului nervos central.
Tinctura e utilă în tratamentul epilepsiei.
În tradiţia populară, frunzele se puneau pe răni şi tăieturi, ca să tragă puroiul. Apa de pe frunze se folosea contra durerilor de ochi.
Cu decoctul frunzelor se spălau umflăturile, se fierbeau şi se puneau în oblojeli contra durerilor de gît. Se mai foloseau în tratamentul reumatismului şi al durerilor de picioare.
Seminţele se puneau în rachiu de drojdie, cu care se frecau bolnavii şi apoi se pripeau la soare sau pe lîngă foc.
Plămădită în alcool, se întrebuinţa contra herniei.
Ceaiul din frunze, cu frunze de mesteacăn, afin şi traista ciobanului, se folosea la diabet, luîndu-se de 3 ori pe zi, înainte de mîncare.
Atenţie! Toate părţile plantei sînt otrăvitoare pentru om. Intoxicaţia se manifestă prin halucinaţii, vomă, tulburări de vedere, accelerarea pulsului, accelerarea respiraţiei, febră în general mare, urmate de paralizie şi moarte. De aceea, trebuie respectate dozele cu stricteţe, iar administrarea de preparate pe bază de ciumăfaie se face doar sub supraveghere medicală.
