Ciupercile, o farmacie sub pălărie

De ce ar trebui să ne placă ciupercile, fie ele culese de noi, fie cumpărate de la supermarket? Pentru că sînt extrem de gustoase, hrănitoare, nu îngraşă şi aduc un aport substanţial de minerale. Pe lîngă faptul că sînt un aliment delicios, ciupercile sînt folosite din cele mai vechi timpuri şi ca leac pentru diferite afecţiuni şi menţinerea sănătăţii generale. În faţa cercetătorilor, ciupercile continuă şi azi să-şi dezvăluie secretele care le conferă o nepreţuită calitate curativă.

Cea mai bună carne e ciuperca

Compoziţia chimică a ciupercilor diferă de la o specie la alta, iar în cadrul aceleiaşi specii, depinde de stadiul de dezvoltare, de substratul nutritiv pe care se dezvoltă, de partea ciupercii luată în considerare (pălărie, picior), de condiţiile de climă, dacă sînt tinere sau bătrîne. Dar, în general, ciupercile conţin apă, substanţe organice şi săruri minerale.

• Structura proteinelor (aminoacizii esenţiali) din ciuperci este asemănătoare cu cea din cazeina laptelui, albumina din ou, gliadina din grîu. Sînt proteine comparabile cu cele din carne, astfel că 100-200 g ciuperci uscate consumate zilnic, pot substitui carnea, menţinînd în organism un echilibru normal.
• Un kilogram de ciuperci uscate conţine de două ori mai multe albumine decît carnea de vită, de aproape trei ori mai multe decît carnea de porc sau decît ouăle şi de 11 ori mai multe decît laptele. Organismul omului valorifică peste 90% din albuminele ciupercilor.
• Deşi au o valoare nutritivă ridicată, totuşi, ciupercile au conţinut scăzut de calorii şi grăsimi. O porţie de ciuperci conţine doar 20 de calorii şi zero grăsimi, dacă sînt gătite dietetic. Pot fi folosite şi în curele de slăbire, fiindcă nu conţin amidon. Înlocuiesc cu succes carnea, oferind aceeaşi cantitate de proteine şi energie.
• Ciuciuletele (Morchella esculenta) şi Aleuria vesiculosa conţin antibiotice. Inhibă şi chiar distrug o serie de bacterii prin substanţele antibiotice pe care le secretă, întăresc sistemul imunitar stimulînd activitatea leucocitelor (globulele albe din sînge) şi cresc rezistenţa organismului la acţiunea bacteriilor şi virusurilor.
• Ciupercile reprezinta şi un puternic afrodisiac, anumite proteine coţinute de acestea stimulează centrii nervoşi ai sexualităţii.
• Pot fi consumate şi de diabetici, deoarece nu conţin zahăr sau lipide.
• Nutriţioniştii apreciază că ciupercile sînt extrem de bine tolerate de organism şi ajută la diluarea sîngelui. Astfel, se reduce riscul de infarct.
• Ciuperca de bălegar (Agaricus campestris) este folosită pentru virtuţile sale antialergice.
• Polyporus officinalis combate astmul bronşic.
• S-a descoperit că unele varietăţi de ciuperci comestibile conţin o substanţă denumită „ertadenină“ care a dat rezultate promiţătoare în combaterea colesterolului.
• Ciupercile sînt o sursă bună de complex de vitamina B (pentru piele sănătoasă şi acurateţe vizuală, stimulează producerea celulelor albe şi roşii în măduva osoasă). Ciupercile comestibile obişnuite, cultivate în crescătorii în condiţii speciale, conţin mai multă vitamina B12 decît peştele alb sau brînza. 25 de grame de ciuperci proaspete acoperă cantitatea de vitamine din grupa B, necesare unui adult, pe zi.
• Ciupercile conţin şi vitamina D, necesară sănătăţii părului, pielii şi unghiilor. Împreună, aceste vitamine ajută la eliberarea de stres, depresie şi oboseală, ciupercile fiind recomandate în stări de convalescenţă, anemie, surmenaj.
• Ciupercile sînt şi antialergice.
• Specia Portabella şi ciupercile albe au o cantitate semnificativă de seleniu, recunoscut pentru calitatea lui de a inhiba cancerul.
• Fiind probiotice, ciupercile ajută la întărirea sistemului imunitar în lupta cu factorii patogeni.
• Cuprul conţinut din belşug în ciuperci ajută fierul în producerea celulelor roşii, iar carenţele duc la osteoporoză şi boli cardiace.
• Potasiul din ciuperci aduce beneficii, echilibrînd ritmul cardiac, tensiunea arterială şi funcţiile normale ale nervilor şi muşchilor. O porţie de ciuperci albe are mai mult potasiu decît o portocală sau o roşie. Iar Portabella e mai bogată în potasiu decît un pahar de suc de portocale sau o banană.
• Cele mai valoroase din punct de vedere medical sînt mînătărcile, champignionul şi zbîrciogul (ciuciuletele), în timp ce bureţii au o valoare mai scăzută.

Sfaturi pentru culegători

• Botaniştii cunosc aproximativ 180.000 de specii de ciuperci. Cele comestibile sînt utilizate în alimentaţie (crude în salate, fierte în supe şi mîncăruri) şi farmacologie. Cele mai cunoscute ciuperci comestibile ar fi ciuperca albă, Pleurotus, opintici (ghebele). Ghebele, ciupercile de pădure, bureţii dulci, gălbiorii, hribii şi mînătărcile sînt ciupercile comestibile preferate de români.
• Ciupercile comestibile au gust de făină, castane, alune sau anason.
• Cele otrăvitoare se pot strecura printre ciupercile comestibile, atunci cînd sînt culese de necunoscători. Toxinele din ciuperci sînt cele mai puternice din lumea plantelor şi orice depăşire de doză este absolut mortală.
• Ciupercile se culeg în primele ore ale dimineţii, cu atenţie să nu se atingă partea de sub pămînt. O dată culese, ciupercile se pun într-un coş de răchită, nu în pungi de plastic. La cumpărare, pălăria trebuie să fie uscată, şi nu lucioasă, dacă sînt proaspete. Se păstrează numai în frigider.
• Nu este adevărat că ciupercile culese din locurile puţin umblate sînt comestibile.
• Ciupercile se consumă cît mai proaspete, sau la maximum una-două zile după ce au fost recoltate, timp în care au stat la loc răcoros, dar nu la frig sub 0 grade Celsius.

Care sînt speciile otrăvitoare?

1. Amanitele. Orice amator de ciuperci, care vrea să le culeagă singur, trebuie să cunoască foarte bine speciile otrăvitoare, pentru a le evita. Cea mai frecventă este intoxicaţia dată de amanite: A phaloides, A. verna, A. muscaria, A. panterina, A. virosa. „Sindromul faloidian“ apare după 10-12 ore de la consum, cu vomă, diaree, senzaţie de frig, apoi icter galopant şi deces. Alte specii de Amanita dau simptome chiar la 1-3 ore de la consum, cu tulburări gastro-intestinale, vomă, lărgirea sau închiderea pupilelor. Intoxicaţiile sînt tratabile, în spitale, cu atropină. Amanitele sînt cele mai periculoase, dar mai există şi alte specii.

2. Boletus satanas (mînătarca satanei) provoacă gastroenterite la unele persoane, la altele, este tolerată. Totuşi, un fragment din această ciupercă înghiţit crud constituie un puternic vomitiv.

3. Russules (vinetele) se recunosc după gust. Se mestecă o bucăţică şi, dacă gustul e acru sau dulce-greţos, ciuperca nu e bună.

Teste pentru ciupercile otrăvitoare

• 1. Se introduce o linguriţă de argint în mîncarea de ciuperci cît timp este pe foc. Dacă linguriţa se înnegreşte, ciupercile sînt otrăvitoare.
• 2. Se pune pătrunjel verde în mîncarea de ciuperci şi, dacă acesta se îngălbeneşte, înseamnă că ciupercile sînt toxice.
• 3. Se pun ciupercile la fiert împreună cu o ceapă tăiată în două. Dacă cel puţin o ciupercă din oală e otrăvitoare, ceapa se albăstreşte, se învineţeşte sau se înnegreşte.

Măsuri de urgenţă

• Semnele intoxicaţiei cu ciuperci sînt: senzaţia de sete arzătoare, arsuri stomacale, rău nedefinit, răcirea extremităţilor, dilatarea pupilelor, paloarea feţei, convulsii, hemoragii, vomă repetată, diaree violentă, secreţii nazale, halucinaţii şi delir. Se administrează cantităţi mari de apă sărată, ceai sau lapte cald, cafea, şi se transportă bolnavul urgent la spital.

Articolul integral în monitorulexpres.ro

Comments

comments