Ce e fractura de penis şi cum se tratează?

În penis, nu există niciun os. Totuşi, se vorbeşte de fractura penisului pentru că totul seamănă cu o fractură. Atunci cînd există o hiper-rigiditate a penisului, într-adevăr, se rupe ca un os.

Penisul se compune din două corpuri cavernoase prin centrul cărora trec două artere. Atunci cînd are loc o răsucire bruscă, carcasa fibroasă, numită tunica albuginee, se rupe. Această ruptură apare de obicei la baza penisului, departe de partea vizibilă. Sîngele difuzează peste tot, avînd ca rezultat o vînătaie impresionantă.

Fractura se manifestă printr-un „crac” foarte sonor și clar. Dar, contrar credinţei populare, durerea nu este adevărata caracteristică a accidentului. Pacienții sosesc la medic panicaţi, dar mai puțin din cauza durerii, cît din cauza aspectului penisului.

Există mai mulţi factori de risc, dar ceea ce este sigur este faptul că, în marea majoritate a cazurilor, accidentul se produce din cauza unei mişcării greşite sau a unor practici sexuale de risc (inele în penis, inserţii în uretră). Unele poziţii sînt mai favorabile accidentului.

Un studiu efectuat de un medic iranian și publicat în august 2000 (The Journal of Urology) arăta că, în 10 ani, s-au înregistrat 172 de cazuri de cazuri de fractură a penisului. Principala cauză a acestor fracturi a fost de fapt o practică relativ comună în Iran numită „taghaandan”, de presare și răsucire bruscă. Metoda presupune trosnirea penisului dimineața, cam cum fac unii oameni cu articulaţiile. Nu se ştie de unde vine această practică, se presupune că e un ritual.

Diagnosticul este clinic, utilizarea imagisticii e necesară numai în cazuri speciale de presupusă afectare a uretrei. Fractura necesită o intervenție chirurgicală sub anestezie generală. Se realizează o incizie circulară sub gland şi se decopertează penisul integral pentru a se găsi punctul de rupere de pe tunică. Apoi se face o sutură cu fir bioresorbabil. Operația durează între 30 și 45 de minute. Pentru a preveni ruperea suturii şi pentru a grăbi vindecarea, se recomandă evitarea erecţiei timp de 2-3 săptămîni.

(explicaţii oferite de dr. Anne-Baumelou Naudi, chirurg urolog la spitalul catalan din Perpignan, sudul Franţei)

Sursa: sciencesetavenir.fr

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *