Napul, leguma pe care românii o mîncau de trei ori pe zi
Napul este originar din ţările bazinului Mării Mediteraneene, iar la noi, în prezent, este cultivat pe suprafeţe mici în judeţele Braşov şi Maramureş. Înainte de cartofi, cu sute de ani în urmă, românii mîncau napi de trei ori pe zi.
Denumiri populare: broajbe, ciuş, colză, curechi chinezesc, curechi de cîmp, hordal, napi curecheşti, napi de mirişte, napi de vară, napi sălbatici, pere de pămînt. De obicei, napii sînt de mărimea unui măr, au culoarea albă în partea de jos şi violet în partea de sus. Pentru terapie se folosesc rădăcina, frunzele şi seminţele napilor.
- Rădăcina de nap conţine peste 80% apă şi este foarte bogată în calciu (de patru ori mai mult ca varza), fosfor, potasiu, magneziu şi sulf, grăsimi şi proteine, dar şi vitaminele A, B şi C, iod şi zaharuri (7,4%).
- Seminţele conţin un ulei comestibil.
- Frunzele au fier şi cupru.
- Conţinutul bogat în vitamina C (de două ori mai multă decît portocala) face din nap un adevărat inamic al tumorilor. Previne apariţia diverselor forme de cancer, a astmului şi a tulburărilor oculare.
- Nutriţioniştii au constatat că napii sînt buni în tratamentul bolilor de inimă, al anginei pectorale, cît şi pentru scăderea tensiunii arteriale.
- Consumul de napi diminuează şi riscul apariţiei obezităţii sau a diabetului zaharat. Napul conţine cantităţi importante de vitamine din gama B, o adevărată armă în lupta cu stresul, anxietatea şi depresia.
- Proprietăţile diuretice ale plantei fac ca aceasta să fie un excelent remediu pentru tratarea litiazei urinare, a cistitei, dar şi a gutei.
- În medicina tradiţională, frunzele de nap se întrebuinţează ca remediu împotriva gutei şi artritei, pentru că elimină acidul uric din organism. Aceste frunze au un conţinut bogat de betacaroten, protejînd organismul de poliartrita reumatoidă sau de apariţia altor boli degenerative.
- Extern, napul este utilizat pentru tratarea abceselor şi a furunculelor. Se coace în cuptor un nap spălat, dar necurăţat de coajă. Se zdrobeşte pînă la obţinerea unei paste şi se aplică sub formă de cataplasmă. Se fixează cu ajutorul unui bandaj. Se schimbă cataplasma de două ori pe zi.
- Siropul de napi are proprietăţi expectorante deosebite, fiind recomandat în tratarea bronşitei şi pentru calmarea tusei. Se scobesc cîţiva napi şi se umplu cu zahăr. Siropul se colectează peste cîteva ore. Se iau patru linguriţe pe zi, ca leac în guturai şi dureri în gît.
- Sucul de nap nu se recomandă în următoarele cazuri: ulcer gastric sau duodenal, gastrite acute, hepatită, afecţiuni ale rinichilor, tiroidei sau intestinelor.
- Această legumă ajută la prevenirea cataractei şi a bolilor cardiovasculare datorită conţinutului mare de luteină.
- Napul conţine chiar şi un antibiotic care încetineşte dezvoltarea unor ciuperci periculoase. Acest antibiotic previne şi ucide simptomele diferitelor boli, în special ale pielii şi mucoaselor.
- Un decoct de rădăcini de napi îmbunătăţeşte somnul, are efect laxativ, vindecă rănile, se recomandă şi în degerături. Pentru a pregăti decoctul aveţi nevoie de una sau două linguri de rădăcini de napi tocate. Se acoperă cu 200 ml apă clocotită, se fierbe timp de 15 minute şi se strecoară. Consumaţi cîte 1/4 ceaşcă de patru ori pe zi sau un pahar înainte de culcare.
- Bulbii conţin o cantitate mare de fier, fapt pentru care sînt recomandaţi persoanelor cu anemie.
În tradiţia populară, frunza se punea pe tăieturi, răni, buboaie. Cu nap ras, prăjit în ulei, se făceau legături la obrinteli, gîlci (se puneau şi frunze crude sub ureche). Cu cataplasme de nap tocat, ceapă şi grăsime de porc se oblojeau femeile de durere de pîntece. Cu decoctul de nap se mai făceau spălături la bolile femeieşti. Cataplasma caldă de rădăcină proaspătă sau uscată de nap ajuta la colectarea rapidă a puroiului.
Cum se mănîncă napii?
Napul are valoare calorică scăzută şi o bună digestibilitate, e ideal în curele de slăbire, dar e recunoscut şi ca afrodisiac. Medicii recomandă consumul napilor în special în timpul iernii. În bucătărie, napii şi-au pierdut popularitatea în timpul ţarinei Ecaterina cea Mare, care a insistat asupra cultivării cartofilor. În secolul XX, prepararea bucatelor din nap se considera vulgară şi chiar indecentă. Astfel s-au pierdut şi multe secrete de prelucrare, preparare şi reţetele bucatelor pe bază de napi. Astăzi, însă, lumea modernă a redescoperit napul, ca aliment şi medicament.
Sînt adăugaţi în ciorbe şi supe, cărora le conferă o aromă plăcută. Pot fi puşi şi la murat. Napul poate fi copt, fiert sau umplut, e ingredient în tocane şi salate. Din napii tăiaţi rondele şi uscaţi la cuptor se poate prepara o cafea dietetică foarte gustoasă. Alegeţi napii mici, sînt mai dulci şi, spre deosebire de cei mari, nu au textură lemnoasă. Trebuie să aibă coajă netedă şi fără pete. Se păstrează la frigider şi se consumă în cel mult o săptămînă. Frunzele pot fi preparate exact ca spanacul.
Napul şi frumuseţea
– Fiertura din frunze de napi are efecte nutritive asupra părului: îl întăreşte, combate căderea prematură a firelor, fragilitatea acestora şi excesul de grăsime.
– Partea cărnoasă a frunzei de nap are proprietăţi antiinflamatoare şi este folosită pentru tratarea acneei.
– Extractul din frunzele de nap este recomandat pentru gargară în afecţiuni ale dinţilor, dar şi pentru a preveni apariţia cariilor dentare.
Articolul integral în monitorulexpres.ro
