Placeboterapia, trucul care păcăleşte boala

Efectul placebo este cunoscut încă din antichitate, cînd medicii îi dădeau pacientului un amestec de plante neutre, care n-aveau nicio legătură cu boala acestuia. Îl convingeau că acela e leacul de care are nevoie, iar bolnavul, ca prin minune, se însănătoşea, cu toate că nu fusese tratat cu medicamentul potrivit.

Efectul placebo este folosit şi în medicina modernă, ca mijloc curativ. Mai importantă decît pilula administrată bolnavului este însă starea lui de spirit, dorinţa acestuia de a lupta cu boala şi încrederea în tratament. Cît de eficientă este placeboterapia şi în ce cazuri funcţionează cu succes?

Cînd nimic nu merge, merge placebo

Prin placeboterapie se poate obţine o ameliorare sau chiar vindecarea unei afecţiuni, folosindu-se substanţe neutre, care nu influenţează starea de sănătate a organismului. Este un adevăr demonstrat ştiinţific, oamenii se pot vindeca fără medicamente specifice, doar prin puterea gîndului. Dar nu în toate cazurile. În general, metoda vindecării subiective prinde la:

• pacienţii care fac tratamente alopate sau naturiste de multă vreme, însă fără rezultat
• cei care au aflat că un medicament, despre care nu ştie că are efect placebo, este mai bun sau mai scump decît cel pe care îl ia în mod obişnuit
• acei oameni pe care îi aşteaptă o intervenţie chirurgicală, dar speră să scape de problemă mai uşor
• bolnavii care sînt încrezători în orice produs nou, despre care se spune că revoluţionează medicina.

În toate aceste cazuri, psihicul pacientului cedează, iar apariţia unui tratament-minune este percepută ca soluţie salvatoare. Convingerea că noua terapie este cea mai bună îl ajută să creadă în ea atît de mult încît rezultatele sînt deseori spectaculoase: boala intră în remisie şi chiar dispare.

Însănătoşire prin autoconvingere

Studii riguroase din ultimele decenii au reuşit să desluşească o parte din procesele ce se petrec în creier în timpul placeboterapiei. Gîndirea pozitivă şi încrederea în medic nu doar modifică starea de spirit a pacientului, ci pot determina organismul să treacă prin schimbări reale, care induc însănătoşirea. Atunci cînd se manifestă efectul placebo, în zona din creier numită nucleus accumbens, o zonă asociată cu recompensele, bucuria şi dependenţa, are loc o creştere spectaculoasă a cantităţii neurotransmiţătorului numit dopamină. În funcţie de cît de activ devine acest nucleus accumbens, creşte şi încrederea persoanei că va avea un beneficiu. Specialiştii au arătat că simplul gînd la medicamentul care face bine este suficient pentru a face organismul să elibereze analgezicele lui naturale, endorfinele. Uneori, doar vederea medicului stomatolog e suficientă ca durerea dentară să se diminueze. Schimbări importante au fost observate şi în alte zone corticale, în cazul efectului placebo punîndu-se în mişcare un întreg mecanism care reduce activitatea zonelor din creier responsabile cu detectarea durerii.

Doar 30% sînt norocoşi

Chiar dacă mecanismul prin care se manifestă efecul placebo n-a fost pe deplin elucidat, nimeni nu poate contesta existenţa acestuia şi strînsa legătură dintre tratamentul neutru şi efectele lui benefice asupra sănătăţii. Specialiştii au căzut de acord că placeboterapia funcţionează doar în cazul a 30% dintre pacienţi, unii nu reacţionează deloc la o terapie iluzorie. De aceea, aplicarea unui tratament fals în locul unuia fundamentat ştiinţific poate deveni periculoasă. În schimb, vindecătorii nu au remuşcări, ei susţin că orice afecţiune, oricît de gravă, poate fi vindecată cu puterea gîndului, indiferent de receptivitatea pacientului. Nu e aşa. Unii sînt norocoşi, alţii însă rămîn tot bolnavi. Totuşi, trebuie recunoscut şi faptul că numărul succeselor prin efect placebo poate fi foarte mare, de peste 50%, dacă vindecătorul are un mare prestigiu. Aceleaşi rezultate le poate obţine şi un medic de renume, care are o relaţie foarte bună cu pacientul şi reuşeşte să-i inducă optimism şi dorinţa de vindecare.

Metode cu efect placebo

• administrarea unei pastile. Pilulele de zaharină sau amidon, odată înghiţite, ajung să funcţioneze ca analgezic, prin puterea autosugestiei.
• cabinetul medical. Doar halatul alb al medicului sau mirosul din cabinet, pot fi asociate cu o îmbunătăţire, cel puţin aparentă şi temporară, a sănătăţii.
• injecţiile cu ser fiziologic. Sînt administrate pe post de medicament de ultimă generaţie.
• administrarea a două pastile. Efectul placebo creşte atunci cînd pacientului i se spune să ia două pastile în loc de una, cu toate că nici 10 nu pot acţiona specific asupra afecţiunii.
• medicamentele mari şi colorate. Studii recente au arătat că sînt mai eficiente în placeboterapie medicamentele de mari dimensiuni şi cele frumos colorate.
• tratamentul scump. Amplifică autosugestia mai mult decît unul ieftin.
• efectul seringii. Injecţiile au efecte mai spectaculoase decît pilulele.
• terapiile complicate. Tratamentele complexe, în mai mulţi paşi, au efect placebo mai puternic decît cele care ar trebui să aibă efect imediat.
• substanţele amare. Au mai mare succes decît cele aromate, pentru că „dacă e aşa rău la gust, precis îmi face bine“.

În ce cazuri funcţionează?

• Cele mai bune rezultate ale placeboterapiei s-au obţinut în ameliorarea şi tratarea durerilor de orice fel.
• Pe locul doi, sînt pastilele administrate cu titlul de somnifere care au efect în circa 40 de minute, chiar dacă nu conţin substanţe active care induc somnul.
• depresia – 75% din eficacitatea antidepresivelor se datorează numai efectului placebo
• hipertensiunea arterială
• ulcerul
• Studiile care se vor realiza în viitor vor avea ca primi beneficiari bolnavii de Parkinson. Deja există rezultate remarcabile. Simplul gînd că au fost operaţi îi poate ajuta pe bolnavii de Parkinson. Într-un studiu american, jumătate din pacienţi au fost supuşi intervenţiei chirurgicale, ceilalţi au fost cusuţi la loc, fără a li se implanta în creier neuroni care să producă dopamina necesară îmbunătăţirii sănătăţii. După un an, rezultatele au fost aproape identice. Şi cei operaţi, şi cei cărora li s-a aplicat placeboterapie, înregistraseră aceleaşi îmbunătăţiri.
• curele de slăbire. Primul pas constă în trecerea de la sugestia primită de alţii, la autosugestie, adică la convingerea că, prin dietele raţionale respectate cu sfinţenie, rezultatele nu vor întîrzia să apară.
• renunţarea la fumat, alcool sau droguri. Pacienţii trebuie să creadă cu putere în fiecare semn al îmbunătăţirii stării de sănătate.

Gîndurile pozitive ajută oricum

Unii medici susţin că, deşi placeboterapia are rezultate certe, prezintă şi un efect de bumerang. Un placebo poate fi obţinut în prima, a doua, a treia zi de tratament, dar cu cît trece mai mult, nu mai funcţionează, agravînd chiar boala. Se mai spune că vindecările 100% prin placebo nu sînt de durată. Specialiştii recomandă ca placeboterapia în cazurile grave să nu suprime, ci să însoţească tratamentul medical standard, inducînd pacientului încredere în terapie, adică folosind forţa psihologiei. Astfel, e posibil ca o doză mai mică de medicament să aibă acelaşi efect ca doza optimă, sau chiar mai bine şi mai rapid, dacă e asociată cu placebo. Cert e că medicina actuală acceptă şi foloseşte deseori efectul placebo, chiar dacă pacienţii nu ştiu acest lucru. De fapt, aceasta este şi esenţa placeboterapiei. Oricum, ecoul psihologic pe care îl are în mintea noastră faptul că am primit tratamentul cel mai bun este extrem de folositor şi ajută la vindecare. Nu costă nimic să credem cu tărie că ne vom face bine.

Două substanţe banale cu efecte spectaculoase

Acum două decenii, cele mai cunoscute preparate folosite pe post de panaceu, dar care nu conţineau nicio substanţă activă, erau Aqua fontanis şi Extractum hydricum cortex fructis Mallus domestici. Prima e banala apă de fîntînă, iar a doua este un ceai de coji de mere. Dar cine nu ştia acest lucru şi citea doar denumirile sofisticate, era convins că are în mînă cel mai bun medicament din lume. Mulţi bolnavi s-au făcut bine luînd aceste soluţii. Efectul placebo a funcţionat din plin.

Placebo acţionează şi în sens negativ

• Experimentele au demonstrat că prin placeboterapie se poate induce în egală măsură o stare de bine, dar şi una de suferinţă. Doi cercetători contemporani, Reidenberg şi Lowental, au injectat voluntarilor apă sterilizată pe post de medicament experimental. Apoi, le-a dat cîte un chestionar cu 25 de reacţii pe care medicamentul respectiv (apa) le-ar fi putut produce. Rezultatele au fost la fel de surprinzătoare ca şi în cazul vindecărilor. Influenţaţi de chestionar, 75% dintre subiecţi au acuzat măcar unul dintre simptomele enumerate, printre care şi febră, cefalee, insomnii şi erupţii cutanate. Un caz celebru în istoria efectului placebo este cel al unui american bolnav de cancer limfatic, căruia niciun tratament nu-i ameliorase evoluţia tumorilor. Doctorii i-au administrat atunci un medicament anticancer nou, numit Krebiozen. După cîteva luni, pacientul a părăsit spitalul în stare excelentă. Nu peste mult timp însă, aflînd că medicamentul-minune era un tratament placebo care nu-i ajuta concret la nimic, a murit în cîteva zile.

Articolul integral în monitorulexpres.ro

Comments

comments