Topinamburul, misteriosul cartof care reglează glicemia

Aţi auzit de topinambur? Este o plantă al cărei rizom seamănă cu un cartof, are gust de gulie şi virtuţi de medicament. Foarte valoros în medicina naturistă, topinamburul are întrebuinţări diverse, de la ingredient culinar, pînă la leac pentru diabet şi afecţiuni digestive.

Principala calitate a topinamburului este că ne ţine în frîu apetitul. În ţările vestice, această plantă-legumă este o adevărată senzaţie, deoarece tot mai multe persoane care o folosesc în curele de slăbire au obţinut rezultate evidente şi durabile.

Cel mai mare depozit de inulină din natură

Helianthus tuberosus sau topinambur este o plantă medicinală şi un aliment gustos. I se mai spune măr-de-pămînt, morcov-porcesc, nap porcesc sau pară-iernatică. Are tuberculii asemănători cu ai cartofului, dar cu contur neregulat, ca ghimbirul. Ca plantă, arată ca floarea-soarelui, cu care este rudă apropiată. Rizomii, partea preţioasă a plantei, sînt adesea folosiţi în industrie sau ca furaj, dar şi ca medicament, substanţele active din topinambur avînd rol în reglarea glicemiei, a colesterolului şi a microflorei digestive.
Tuberculii de topinambur conţin o cantitate de pînă la 20% substanţă uscată, în care se găseşte din belşug un polimer al fructozei numit inulină. Mai conţin fier, calciu, magneziu, mangan, potasiu, sodiu, siliciu, zinc, proteine, pectine, aminoacizi, vitaminele B1, B2 şi C. Tulpina şi frunzele au în compoziţie triptofan, leucină şi beta-caroten (provitamina A).

Inulina este un polizaharid natural unic, cu 95% fructoză. În afară de topinambur, inulina se găseşte în rădăcinile de cicoare, păpădie şi ale altor plante, dar în cantităţi mai mici. Inulina are acţiune benefică de la nivelul stomacului pînă la tractul gastro-intestinal, unde se absoarbe în sînge. Leagă o mare cantitate de substanţe care nu sînt necesare organismului, ajutînd astfel la eliminarea metalelor grele, a radionuclizilor, a colesterolului, a diferiţilor compuşi chimici toxici. Inulina stimulează capacitatea de contractare a pereţilor intestinali, ceea ce accelerează curăţarea organismului de toxine şi reziduuri.

La magazinele naturiste găsim tablete, capsule şi tinctură de topinambur, iar în hipermarket-uri, putem cumpăra tuberculi. Tratamentele se administrează în doze destul de mici, dar efectele sînt surprinzător de puternice.

Recomandări

• Diabet. Reglează secreţia de insulină şi previne accesele de hipoglicemie, care preced boala. Cercetările au arătat că administrarea de topinambur duce la o scădere a valorilor glicemiei, dar şi la o stabilizare a acestora, atît la persoanele sănătoase, cît şi la cele care deja suferă de diabet de tip II. Curele cu comprimate se urmează conform instrucţiunilor şi durează o lună de zile. O cură ceva mai lungă, de trei luni, este necesară în caz de diabet de tip I, pentru reducerea progresivă a dozelor de insulină. Tratamentul are şi rolul de a preveni afecţiunile cardiovasculare grave, care sînt principalul pericol în cazul bolii diabetice.
• Hipertensiune. Reduce şi stabilizează tensiunea arterială, fiind de folos hipertensivilor. Totodată, scade valorile colesterolului rău. Astfel, sînt diminuaţi mult factorii de risc ai arterosclerozei. Această proprietate face ca topinamburul să fie ideal în profilaxia infarctului şi a accidentului vascular cerebral. Unul dintre efectele terapiei cu extracte de topinambur este şi reducerea procentului de trigliceride din sînge.
• Ciuperci parazite. Infecţia cu Candida albicans nu rezistă în faţa acestei plante medicinale. Un studiu american a arătat că principiile active din topinambur, administrate intern, sînt un stimulator extraordinar al dezvoltării lacto-bacteriilor în tubul digestiv. Aceste bacterii inhibă dezvoltarea Candida albicans şi a altor ciuperci parazite. Pe de altă parte, aceeaşi plantă facilitează schimbarea pH-ului, de la unul acid, care favorizează dezvoltarea fungilor, spre unul alcalin, ostil acestor microorganisme. Pentru candidoza vaginală se aplică acelaşi tratament, iar suplimentar, se fac spălături vaginale, de 3-5 ori pe săptămînă, cu infuzie călduţă de pelin. Tratamentul extern are rolul de a echilibra rapid flora locală, în timp ce cura internă cu topinambur stabilizează rezultatele şi previne recidivele.
• Digestie. Topinamburul are uşor efect laxativ, facilitează procesele digestive, permiţînd echilibrarea florei intestinale. Asigură necesarul zilnic de fibre, fiind benefic în special persoanelor cu probleme digestive, vîrstnici, diabetici, persoane obeze, cardiaci. Planta luptă cu constipaţia, dacă se ţin cure de 2-3 săptămîni. Inulina din compoziţia topinamburului normalizează flora intestinală, stimulează peristaltismul intestinal, fiind un remediu blînd şi totodată puternic. Indigestia şi dispepsia se tratează tot prin administrarea de topinambur, care sporeşte uşor secreţia de bilă şi de sucuri gastrice şi stimulează peristaltismul digestiv.
• Cancer. Are efecte excepţionale în cancerul la colon, stopînd stazele, prevenind inflamaţiile intestinului şi chiar avînd o acţiune antitumorală directă.
• Osteoporoză. Fiind bogat în calciu, rizomul acestei plante este recomandat persoanelor cu osteoporoză. Favorizează asimilarea acestui mineral din alte alimente, cum ar fi lactatele, migdalele, nucile, soia, broccoli, spanac, dacă este administrat înainte de fiecare masă.
• Energizant. Topinamburul este recomandat şi în perioadele de efort fizic.
• Sistem nervos. Prin conţinutul de vitamine A, B, C, iod şi cupru, topinamburul contribuie la stabilizarea sistemului nervos.
• Rinichi. Măreşte debitul de urină.
• Piele. Atunci cînd e consumat crud, constituie un adjuvant excelent în tratarea acneei şi a unor eczeme.
• Ficat. Planta are şi acţiune hepatoprotectoare.
• Anemie. Frunzele au un efect benefic asupra organismului, fiind foarte bogate în săruri minerale (calciu, fier, cupru). Aceste elemente, împreună cu clorofila, contribuie la îmbunătăţirea compoziţiei sîngelui, la producţia de leucocite şi hematii, fiind astfel de folos anemicilor.

Preparate din topinambur

• Magiun. E foarte util în tratarea afecţiunilor căilor respiratorii. O sută de grame de tuberculi se fierb într-un litru de apă sau de lapte, timp de un sfert de oră. Se strecoară şi se îndulceşte cu miere. Se consumă patru ceşti pe zi.
• Sirop. E recunoscută acţiunea expectorantă a siropului de topinambur, recomandat în tratarea guturaiului, anginelor, frisoanelor. Se scobesc cîţiva rizomi şi se umplu cu zahăr. Siropul se colectează după cîteva ore. Siropul se păstrează cel mult trei-patru zile, într-un flacon închis ermetic. Se iau patru linguriţe pe zi.
• Pastă. Pentru „coacerea“ abceselor, furunculelor şi a panariţiilor: se coace în cuptor un topinambur spălat, necurăţat de coajă. Se zdrobeşte pînă la obţinerea unei paste şi se aplică sub formă de cataplasmă, fixîndu-se cu un bandaj. Se schimbă cataplasma de două ori pe zi.
• Extract. Este recomandat mamelor cu sugari pentru a mări lactaţia.
• Suc proaspăt. Are calităţi remineralizante, diuretice şi de drenor al căilor biliare. Sucul crud, obţinut cu storcătorul de legume, normalizează aciditatea gastrică, grăbeşte cicatrizarea rănilor mici, calmează durerile de cap, dă energie, combate anemia, îmbunătăţeşte activitatea cardiacă. Se beau cîte 200 ml de suc dimineaţa pe stomacul golui.

„Cartoful“ care taie foamea

Faima topinamburului ţine de puterea acestuia de a scădea apetitul, fiind ideal în curele de slăbit. Senzaţia de foame va mai dura maximum 30 de minute de la administrare, după care vom putea suporta mai uşor timpul pînă la masa principală. În cadrul unor cercetări recente, specialiştii germani au constatat că pacienţii care iau topinambur slăbesc cu 40% mai mult decît cei care încearcă alte regimuri. Explicaţia pe care au dat-o pacienţii care luaseră această plantă medicinală a fost simplă: „Nu ne-a mai fost atît de foame!“.
Topinamburul ajută enorm în controlul apetitului, dar nu poate face minuni fără efort din partea celui care vrea să slăbească. Mîncînd în neştire, nu se poate slăbi nici cu topinambur, nici cu alt remediu. Planta are rolul de a ajuta persoanele supraponderale care urmează regimuri alimentare rezonabile, prin care vor slăbi puţin cîte puţin. Rezultatele obţinute în timp sînt stabile şi fără riscuri pentru sănătate. Topinamburul reglează metabolismul lipidic, rămînînd unul dintre cei mai eficienţi adjuvanţi în controlul greutăţii corporale. Nu s-au constatat efecte adverse. Dacă apar balonări sau dureri abdominale, remediul se poate lua cu un vîrf de cuţit de pulbere de anason sau fenicul, plante care au efect carminativ.

Ceva dulce şi crocant

Tuberculii de topinambur sînt căutaţi în arta culinară. Au un gust dulceag, datorită inulinei. Pot fi folosiţi în salate, fierţi în apă sărată sau prăjiţi. Din topinambur se fac budinci, chiftele, colţunaşi, plăcinte, dulceaţă, piure. Se usucă la fel cum uscăm cartoful, se murează asemenea verzei. Pentru supă sau pentru umplut, este bun topinamburul tînăr şi fraged, mai tîrziu devine lemnos.

Topinambur cu pesmet. Se curăţă 1 kg de topinamburi, se taie în felii subţiri care se opăresc cu apa clocotită. Într-o cratiţă, se încinge ulei, în care se pun feliile de topinambur. Se lasă la foc domol pînă cînd feliile sînt bine pătrunse. Se scot pe platou şi se toarnă deasupra pesmetul călit în prealabil. Se sărează şi se servesc fierbinţi.

Articolul integral în monitorulexpres.ro

Comments

comments