Plante medicinaleS

Sporis, plantă cu proprietăţi anestezice

Planta numită sporis are mai multe denumiri populare: buruiana de boală, guşa-porumbelului, iarba-fierului, măturică, sporici. În tradiţia populară, se folosea la răni, abcese, dureri de cap, de ficat, de splină şi rinichi. Se punea în apa de clătit, ca să crească părul. Se fierbea planta în apă în 3 luni la rînd şi se scăldau copiii slăbiţi în ea. Planta se punea în care, ca să fie grîul cu spor.

Sporisul conţine substanţe amare, invertină, verbenolină (glicozid), tanin, minerale. Are acţiune antiinflamatoare, antiseptică, anestezică, astringentă, ajută în afecţiunile ficatului, renale, de splină, dar şi la cele datorate dereglărilor glandulare. Stimulează digestia. Se poate folosi în afte, chelie, echimoze, contuzii, halenă, inflamaţii cronice, nevralgii, reumatism, ulcere de piele.

Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml apă rece. Se fierbe 5 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 2 căni în cursul unei zile sau se poate folosi în comprese calde pentru locuri dureroase şi răni, dacă preparăm un ceai mai concentrat, cu cantitate dublă de plantă.

Se poate fierbe planta în ulei şi apoi se aplică o compresă caldă pe locurile dureroase.

Se ţine în gură praf de sporis pentru înlăturarea mirosului neplăcut al gurii.

Sub formă de tinctură, planta e indicată în tratamentul afecţiunilor hepatice şi renale.

Comments

comments

Lasă un răspuns