Limba-cerbului, planta care stimulează bila
Limba-cerbului este considerată plantă a medicinei tradiţionale din România. I se mai spune năvalnic şi creşte prin pădurile de fag. Este o specie de ferigă, de la care se folosesc, în scop terapeutic, frunzele cu tot cu peţiol.
Acestea conţin enzime, tanin şi vitamine, graţie cărora planta are efecte astringente, diaforetice (provoacă transpiraţia) şi diuretice.
Bolile pulmonare pot fi mai uşor de vindecat dacă se bea constant infuzie de limba-cerbului. Calmează tusea, degajează căile respiratorii. Infuzia din frunze proaspete (o linguriţă cu plantă la o cană cu apă fiartă) se foloseşte cu succes şi în combaterea diareei şi a febrei. De asemenea, studii recente au dovedit că are şi acţiune colagogă (favorizează evacuarea bilei în duoden). De aceea, ceaiul este recomandat în obstrucţiile vezicii biliare.
Extern, infuzia proaspăt preparată din limba-cerbului ajută la grăbirea vindecării rănilor, face un păr frumos şi îndepărtează seboreea.
Rizomii au proprietăţi diuretice, astringente şi antiimflamatorii. Se spune că ajută în cazul arsurilor uşoare. Rizomul mărunţit (cataplasme) se leagă la răni, furuncule, erizipel, dureri de urechi. Rizomul fiert în rachiu e bun contra herniei.
Frunzele fierte în lapte sau apă se administrează în tuberculoză şi boli ale splinei. Ceaiul din frunze este indicat şi în boli de rinichi.
Cele mai multe principii active din limba-cerbului se pierd prin uscare, de aceea este indicat să fie folosită doar proaspătă.
Limba-cerbului este considerată şi o plantă magică, de dragoste.
Atenţie! Înainte de a urma un tratament cu limba-cerbului, vorbiţi cu medicul de familie, deoarece conţine tiaminaze, ce distrug vitamina B1 din organism.
