9 peşti pe care n-ar trebui să-i mănînci niciodată
Peștele poate fi un aliment foarte sănătos (sursă de acizi grași omega-3) sau un coșmar absolut, toxic pentru corp. Totul depinde de specie.
Din cauza combustibililor fosili, a metalelor grele, cum ar fi mercurul, peştele poate fi o amenințare reală și poate avea efecte devastatoare asupra sănătăţii, mai ales la fătul în curs de dezvoltare. Pe de altă parte, anumite specii sînt ameninţate cu dispariţia. Acestea sînt motivele pentru care unii peşti n-ar trebui mîncaţi niciodată. Iată care sînt aceştia:
- Tilapia. Consumul acestui peşte întreţine inflamaţiile. Conține niveluri foarte scăzute de acizi graşi omega-3 benefici și un nivel foarte ridicat de acizi omega-6. Această compoziţie este potențial periculoasă pentru persoanele cu boli de inimă, artrită, astm şi alte simptome de boli alergice și autoimune, vulnerabile la un răspuns inflamator exagerat. Conform cercetărilor, Tilapia e mai dăunătoare decît hamburgerul, gogoșile și chiar slănina de porc.
- Codul atlantic. Specia este considerată în prezent vulnerabilă. Dacă eşti fan al uleiului din ficat de cod, asigură-te că nu provine din Atlantic. Cea mai bună sursă ar fi codul din Alaska prins cu lanseta. Alte tipuri de cod pot conţine mercur.
- Caviarul. Morunul e foarte căutat pentru icre, cunoscute sub denumirea de caviar. Jumătate de gram poate costa pînă la 3.500 de dolari. Peştele care produce acest caviar prețios are probleme majore. A dispărut cu totul din mai multe mări şi rîuri. Fără eforturi suplimentare de protejare, am putea pierde pentru totdeauna unul dintre cei mai mari şi mai interesanţi peşti din lume. Ca alternativă mult mai sănătoasă și mai durabilă, încercați „caviarul săracului” (cu vinete).
- Anghila. Este un alt peşte în colpas datorită pescuitului excesiv. Carnea acestui peşte poate stoca substanţe ignifuge, care sînt perturbatori endocrini. În anumite state americane, cum ar fi New Jersey, anghila de rîu e atît de contaminată încît nu se recomandă să se consume mai mult de un țipar pe an.
- Somonul de crescătorie. Peștii sînt crescuți în ape cu pesticide, fecale, bacterii și paraziți. Somonul sălbatic este pe cale de dispariție, existînd 75% şanse să nu mai existe în Atlantic pînă în 2100. Un studiu a constatat că nivelurile de omega-3 din somonul de crescătorie sînt în scădere rapidă, fiind la jumătate faţă de cel de acum cinci ani. Aceasta deoarece hrana somonului de fermă care conține mai puține hamsii. S-a mai descoperit un nivel ridicat de dioxină, de 11 ori mai mare decît cel din somonul sălbatic. Dioxinele sînt depozitate în celulele adipoase. Timpul lor de înjumătăţire este de la 7 la 11 ani. Aceşti poluanți de mediu sînt legaţi de cancer, leziuni ale organelor şi disfuncţii ale sistemului imunitar. Un studiu din 2011 a demonstrat că un consum de somoni de crescătorie determină creşterea în greutate şi un risc sporit de sindrom metabolic şi diabet zaharat tip 2. Acești pești pot conţine şi germeni patogeni şi pesticide interzise. În plus, această specie este carnivoră. Pescuitul excesiv de sardine, anșoa, macrou, hering dezechilibrează ecosistemele naturale. Mai trebuie ştiut şi că, în noiembrie 2015, Food and Drug Administration a aprobat vînzarea de somon modificat genetic.
- Pangasius. Este foarte ieftin, dar e unul dintre cei mai murdari peşti. Un studiu din 2016 a constatat că 70-80% din probele de pangasius au fost contaminate cu Vibriobacteria. Pangasius crud sau insuficient gătit ar putea constitui un pericol pentru consumatori. Iazurile cu pangasius din Vietnam au dat naștere la „sistemul de producție de alimente cel mai intensiv și productiv de pe Pămînt”. În afară de distrugerea biosferei și a zonelor umede de pe rîurile importante, această fabrică tratează peştii cu o gamă largă de antibiotice, în plus față de pesticide și dezinfectante. În 2017, Europa a respins cel puțin 17 transporturi de pangasius din cauza reziduurilor de antibiotice, ceea ce contribuie la dezvoltarea rezistenţei unor bacterii periculoase la orice tratament. S-a mai găsit pește pozitiv la medicamente de uz veterinar.
- Creveți de crescătorie. Reprezintă aproximativ 90% din creveții de consum. În anul 2009, cercetătorii italieni au descoperit că 4-hexilrezorcinol, un aditiv alimentar utilizat pentru a preveni decolorarea creveţilor, produce efecte estrogene (reduce numărul de spermatozoizi la bărbaţi şi creşte riscul de cancer de sîn la femei). În fermele din SUA, creveţii sînt trataţi cu formol (potențial cancerigen). Creveţii de fermă sînt adesea trataţi cu pesticide organofosforice neurotoxice legate de simptome de ADHD, pierderi de memorie şi tremor. Pentru a ucide peștii care trăiesc în iazuri înainte de a fi populate cu puiet de creveți se foloseşte un produs chimic. În caz de inhalare, acesta poate provoca paralizie respiratorie şi Parkinson. Moluştele sînt ucise cu compuși organostanici. Aceste substanţe chimice au fost denumite „obezogene”. Perturbă sistemul hormonal, transformînd consumatorul în obez, indiferent de ceea ce mănîncă.
- Rechinul. Conţine niveluri mai ridicate de mercur. Cele mai multe specii de rechini sînt ameninţate cu dispariţia. Rechinii sînt prinşi accidental şi aruncaţi. Pe da altă parte, bucătăria asiatică foloseşte aripioare de rechin în mari cantităţi. Cei mai mulți rechini se maturizează încet şi au puțini urmași.
- Peştele-spadă. Acest pește mare răpitor conține niveluri ridicate de mercur. Se recomandă femeilor și copiilor să renunţe total la carnea de peşte-spadă. Pentru bărbați, recomandarea este de a mînca nu mai mult de o porţie de o lună.
Sursa: wisemindhealthybody.com
