Arţarul, leac pentru gută
Arţarul, simbolul naţional al Canadei, sau paltinul, cum mai este denumit popular acest arbore la români, este preţuit pentru lemnul mătăsos, alb cu nuanţe gălbui.
Lemnul se folosea, pe vremuri, la confecţionarea mobilierului. Seva dulce, abundentă primăvara, era foarte căutată de copii. Frunzele, şi mai ales scoarţa, se foloseau pentru colorarea în negru a ţesăturilor. Fructele arţarului, fierte în apă, se foloseau contra diareei. Pentru aceeaşi afecţiune erau bune şi decoctul din scoarţă sau scoarţa plămădită în rachiu. Se mai întrebuinţa contra ranilor.
Preparatele pe bază de arţar calmează durerile de gută. Se strivesc frunzele proaspete şi se aplică pe locurile dureroase. Se pune o mînă de frunze într-un litru de vin de bună calitate şi se fierbe totul la foc mic timp de 30 minute, după care se strecoară şi se completează cu vin pînă la 1 litru. Preparatul e bun la cataplasmele externe (gută, înţepături de insecte, reumatism), dar se consumă şi intern, cîte 10 ml, de 3 ori pe zi, pentru afecţiunile interne.
Bolnavilor cu febră le ajută frunzele strivite, puse la tălpi.
Din seva arţarului se poate face zahăr.
Siropul de arţar, obţinut din seva arborelui, conţine potasiu, calciu, magneziu, zinc, fosfor, mangan, fier şi seleniu. Este ecelent pentru copii, deoarece întăreşte imunitatea.
