Medicament care ţine loc de antrenament
În fiecare săptămînă, apar noi studii despre beneficiile mişcării asupra sănătăţii. Asta e minunat, dar dacă nu poţi alerga? Pentru persoanele în vîrstă, obeze sau cu mobilitate limitată, recompensele exerciţiilor fizice sînt inaccesibile.
Oamenii de știință de la Salk Institute (San Diego, California) au descoperit cum poate fi complet activată calea genetică de declanşare a alergării la șoarecii sedentari, cu ajutorul unui compus chimic, care mimează efectele benefice ale exercițiului fizic, cum ar fi accelerarea arderii grăsimilor şi creşterea rezistenţei organismului. Studiul, care apare în revista „Metabolismul celular” din 2 mai 2017, nu numai că aprofundează înțelegerea rezistenței, dar şi oferă persoanelor cu afecțiuni cardiace, boli pulmonare, diabet de tip 2 sau alte probleme de sănătate speranța de a obține farmacologic aceste beneficii.
„Este bine cunoscut faptul că oamenii îşi pot îmbunătăţi rezistenţa fizică prin antrenament”, spune autorul principal Ronald Evans, cercetător la Institutul Medical Howard Hughes. „Întrebarea a fost: cum funcționează rezistența şi dacă, înțelegem acest lucru, atunci am putea înlocui antrenamentul cu un medicament?”
Dezvoltarea rezistenţei înseamnă a putea susţine o activitate aerobică pentru perioade mai lungi de timp. Pe măsură ce oamenii devin mai antrenaţi, muşchii trec de la arderea carbohidraţilor (glucoză) la arderea grăsimilor. Astfel, cercetătorii au presupus că rezistenţa la efort este o funcție a abilității sporite a organismului de a arde grăsimea. Un studiu anterior a arătat că şoarecii proiectaţi genetic să aibă activată permanent gena PPARD au devenit alergători pe distanţe lungi, rezistenţi la creşterea în greutate şi cu un răspuns înalt la insulină, adică acele calităţi asociate cu fitnessul fizic. Echipa a constatat că un compus chimic numit GW1516 (GW) a activat PPARD, dar nu a afectat rezistenţa (timpul de alergare).
În studiul actual, echipa de la Salk a administrat șoarecilor normali o doză mai mare de GW, pentru o perioadă mai lungă de timp (8 săptămîni, în loc de 4). Atît șoarecii care au primit compusul, cît și cei care nu l-au primit erau sedentari, dar toți au fost supuși testelor pentru a vedea cît timp ar putea alerga pînă la epuizare.
Șoarecii din grupul de control au alergat aproximativ 160 de minute înainte de epuizare. Șoarecii care au luat medicamentul au alergat pe roată 270 de minute, cu aproximativ 70% mai mult. Pentru ambele grupuri, epuizarea a fost stabilită atunci cînd zahărul din sînge (glucoza) a scăzut la aproximativ 70 mg/dl, ceea ce sugerează că nivelurile scăzute de glucoză (hipoglicemia) sînt responsabile pentru oboseală.
S-au găsit 975 de gene a căror expresie s-a schimbat ca răspuns la medicament.
„Acest studiu sugerează că arderea grăsimilor este mai puţin un factor de rezistenţă decît un mecanism compensator de conservare a glucozei”, spune dr. Michael Downes.
„Sportul activează PPARD, dar noi demonstrăm că puteți face același lucru fără antrenament fizic, ceea ce înseamnă că vă puteți îmbunătăți rezistența la un nivel echivalent cu cel al cuiva care se antrenează fără efort fizic”, spune Weiwei Fan.
Deși studiile de laborator au fost efectuate pe șoareci, companiile farmaceutice sînt interesate să utilizeze cercetarea pentru a dezvolta studii clinice pe oameni. Echipa se gîndeşte la o serie de aplicaţii terapeutice pentru un medicament bazat pe GW, de la creşterea arderii grăsimii la persoanele care suferă de obezitate sau diabet zaharat de tip 2, la îmbunătăţirea capacităţii pacienţilor înainte şi după intervenţia chirurgicală.
Molecula GW a fost inițial dezvoltată de grupul farmaceutic britanic GlaxoSmithKline (GSK) si Ligand Pharmaceuticals SUA în anii 1990 pentru a trata bolile cardiovasculare şi metabolice. Dar acest tratament experimental a fost abandonat după mai multe studii clinice, din cauza riscului de a provoca cancer atunci cînd substanța este luată în doze mari. Substanţa a circulat pe piaţa neagră ca supliment alimentar, comercializat sub numele Endurobol, de care au abuzat unii sportivi in timpul Jocurilor Olimpice de la Beijing din 2008. În anul următor, a fost interzis de către Agenția Mondială Antidoping care l-a considerat periculos.
Sursa: medicalxpress.com
