Gerovitalul, leacul bătrîneţii

N-avem cum să fugim de bătrîneţe. Sînt peste 300 de teorii care au încercat de-a lungul anilor să definească îmbătrînirea, dar toate au rămas incomplete. În general, se consideră că bătrîneţea începe pe la 60-65 de ani. În ultimele decenii, populaţia vîrstnică a crescut mai mult decît estimau demografii. Mai mult de 15% dintre români au peste 65 de ani. În 1988, O.M.S. a inclus problemele îmbătrînirii, printre primele cinci probleme de sănătate ale lumii, alături de cele de inimă, cancer, SIDA şi alcool. Iată de ce gerontologia şi geriatria au devenit domenii de interes. Gerontologia se defineşte ca ştiinţa proceselor de îmbătrînire, iar geriatria, drept o ramură a medicinii care cercetează aspectele patologice ale îmbătrînirii.

Există persoane care au vîrste chiar foarte înaintate, peste 80 de ani, alţii care trăiesc singuri, alţii care suferă de boli grave. Pentru protecţia acestora s-a elaborat carta drepturilor bătrînului. Dar aspectul cel mai important îl constituie implicaţiile medicale. Se apreciază că, după 65 de ani, 50% dintre bătrîni au nevoie de îngrijiri medicale, ambulatorii sau spitaliceşti. Asistenţa vîrstnicului nu este numai medicală, implică şi aspecte psiho-sociale, mai ales după pensionare. Într-un cuvînt, bătrînii au nevoie de o atenţie specială. De sănătate şi o stare sufletească pozitivă.

Modificările vîrstei

Odată cu îmbătrînirea, apar modificări fiziologice: facultăţile de percepţie sînt în regresie (auzul, vederea, gustul, mirosul), senzaţiile dureroase şi termice se diminuează. Adesea, la bătrîni apar infarcte miocardice, ulcere perforante sau chiar fracturi, fără durere. Apar şi modificări psihice ca: apatia, depresia, teama de spitalizare, confuzia. Cele mai frecvente boli ale bătrînilor sînt: cardiopatii ischemice, hipertensiune arterială, anemia pernicioasă, leucemie limfatică cronică, ischemii digestive, diabet zaharat, mixedem, ateroscleroză cerebrală, boala Parkinson, demenţe, depresii, stări confuzionale, glaucom, cataractă, osteoporoză, poliartroze, gută, fractura capului femural, cancer cutanat. Pentru că însoţesc, vrem – nu vrem, vîrsta a treia, aceste boli trebuie tratate. Se constată astăzi la vîrstnici un supraconsum de hipnotice, psihotrope, laxative şi antibiotice. Ei au tendinţa de a face provizii de medicamente şi de a nu respecta prescripţiile. Medicamentele administrate oral sînt mai puţin absorbite la bătrîni, eliminarea renală scade. Absenţa vitaminelor şi sărurilor minerale agravează suferinţele bolnavului. Chiar şi atunci cînd bătrîneţea nu e însoţită de probleme de sănătate, vîrstnicul tot trebuie să fie atent să nu se îmbolnăvească, să meargă mai des la doctor şi să facă regulat controale medicale.

8-gerovital-plantGerovitalul, invenţie românească

Acest complex de modificări fac ca bărîneţea să fie o perioadă nesuferită. Oamenii de ştiinţă au căutat de-a lungul vremii tot felul de poţiuni revoluţionare care să amîne bătrîneţea. Se pare că produsul românesc numit Gerovital a avut parte de cea mai mare apreciere. Dar şi de peripeţii care au dus în final la interzicerea formulei originale, aşa cum a fost creată de renumita Ana Aslan. În 1966, cercetătoarea înregistra patentul pentru Gerovital H3, ca parte dintr-un program geriatric complet, gîndit să se ocupe de toate aspectele vieţii unui om care nu vrea să-şi simtă vîrsta înaintată. Programul cuprindea măsuri pentru sănătate, frumuseţe, tonus psihic şi era o combinaţie de reguli de viaţă şi de tratamente pentru compensarea lipsurilor fiziologice care vin odată cu vîrsta. Dar pentru prima oară, Ana Aslan a descoperit efectul Gerovitalului, mai precis al procainei, un anestezic local, în 1957.

Efecte uluitoare la 110 ani

De-a lungul anilor, mai mulţi medici evidenţiaseră cîteva efecte surprinzătoare: uneori, durerile articulare cedau, părul alb se recolora, iar calitatea tegumentului se îmbunătăţea. Erau însă doar observaţii disparate, venite în special din partea chirurgilor. În premieră, Ana Aslan a luat în calcul potenţialul procainei de a fi utilizată în lupta împotriva îmbătrînirii. Cercetările au demonstrat eficienţa tratamentului pe mai mulţi bătrîni, inclusiv unul de 110 ani. După patru ani, tremurăturile mîinilor şi ale capului aproape încetaseră, putea să meargă singur, avea poftă de mîncare, părul alb se repigmenta şi avea o stare psihică bună. Evaluarea clinică a Gerovitalului pe 7.600 de pacienţi a determinat omologarea sa în anul 1957 şi trecerea la producţia de serie sub formă de fiole, iar cinci ani mai tîrziu şi sub formă de drajeuri, cremă terapeutică şi loţiune capilară. Vestea descoperirii acestui misterios Gerovital s-a dus în toată lumea.

O terapie preferată de vedete şi preşedinţi

Bogătaşi şi oameni săraci, personalităţi şi anonimi, au primit cu toţii tratamentul contra îmbătrînirii. Elena Ceauşescu, geloasă pe titlul de academician al Anei Aslan, i-a cerut să plătească 1,5 milioane de lei pentru taxele de spitalizare ale bătrînilor săraci. După şapte ani de procese, Ana Aslan a cîştigat lupta cu regimul, salvînd astfel Institutul Naţional de Geriatrie. La acea oră, metoda de tratament Ana Aslan aducea anual peste 17 milioane de dolari statului român, din plăţile pacienţilor străini (90%). Cercetătoarea a primit 130.000 de scrisori din 123 de ţări. Gerovital H3 a fost brevetat în peste 30 de ţări. Au trecut pragul Institutului nume ca Somerset Maugham, Pablo Neruda, Salvador Dali, Miguel Asturias, Charlie Chaplin, Claudia Cardinale, De Gaulle, J.F. Kennedy, Hruşciov, Adenauer, Mao, Indira Ghandi, Ho şi Min, Marlene Dietrich, Kirk Douglas, Leonid Brejnev, Iosip Broz Tito, Augusto Pinochet, contesa Zwarowsky. În anul 1980, Ana Aslan a inventat împreună cu Ion Polovrăgeanu un nou produs geriatric, Aslavitalul, la scurt timp brevetat şi introdus în producţia industrială. Deşi produsele se găseau în toată lumea, străinii preferau să vină în România pentru tratarea sau combaterea îmbătrînirii. Pentru că, pe lîngă tratamentele cu Gerovital, făceau şi băi termale şi minerale, de calitate şi ieftine.

Efectul de întinerire

Ana Aslan a observat că tratamentul cu procaină la pacienţii de vîrsta a treia duce la reducerea stărilor depresive şi a anxietăţii, creşterea dorinţei de a trăi, creşterea capacităţilor fizice şi intelectuale, mai ales îmbunătăţirea memoriei, a simţurilor, a aspectului pielii, scăderea intensităţii petelor senile şi a keratozei, creşterea tonusului muscular şi a mobilităţii articulare, creşterea şi repigmentarea părului, normalizarea presiunii arteriale. S-a constatat că Gerovital H3 are acţiune stimulatoare asupra proceselor de regenerare la nivelul ţesutului hepatic, al mucoasei gastrice şi măduvei osoase. De asemenea, sub acţiunea Gerovitalului H3 se produce şi regenerarea fiziologică şi morfologică a muşchiului striat şi a nervilor periferici. Medicamentul are şi acţiune profilactică. În lumea medicală, părerile privind Gerovitalul erau împărţite. Unele voci spuneau că Gerovitalul reprezintă una dintre cele mai însemnate invenţii din medicină, altele îl numeau Zerovital, deoarece nu producea niciun fel de ameliorări psihice şi fizice. Ulterior, Gerovitalul a fost interzis. Azi, autorităţile americane îl tolerează sub încadrarea de supliment nutritiv. UE îngrădeşte uzul în cosmetică a novocainei, considerată alergenă, ceea ce interzice practic anumite produse din gama Gerovital.

Gerovital reloaded

Dar produsul de acum 50 de ani s-a schimbat şi Gerovitalul este un medicament adaptat noilor cerinţe. Ana Aslan şi Gerovitalul sînt nume care aduc în continuare mulţi bani, mai puţin statului român, mai mult companiilor producătoare şi centrelor de tratament private. Ana Aslan a brevetat doar două produse cosmetice (loţiunea capilară şi crema Gerovital H3). Crema are rolul de a compensa modul greoi în care funcţionează pielea. Era vorba despre crema de zi hidratantă şi crema de noapte nutritivă, aplicabile pe pielea care începe să arate semnele îmbătrînirii, în jurul vîrstei de 40 de ani. De atunci, produsul a evoluat. Prima modificare adusă brand-ului Gerovital H3 a fost impusă de interzicerea în 1996 la nivel mondial a principalul agent „anti-age“ al cremei, procaina. În aceste condiţii, formula cremei a fost regîndită, introducînd singurul derivat al procainei (PABA) acceptat internaţional, alături de alte principii active astfel încît performanţa cremei să nu fie afectată. Adică, Gerovital H3 este astăzi aşa cum trebuia să fie în 2009.  Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie „Ana Aslan“ funcţionează în continuare la Otopeni, dar nu mai are căutarea de altădată, chiar dacă rezultatele sînt la fel de spectaculoase. Cele două săptămîni de terapie cu Gerovital, combinată cu fizioterapie, hidroterapie, masaj şi kinetoterapie, atrag numeroşi pacienţi români încrezători în metoda descoperită de românca Ana Aslan.

ana-10

Efectul Gerovitalului asupra inventatoarei

• Ana Aslan s-a născut pe 1 ianuarie 1897, la Brăila, într-o familie de intelectuali. La 16 ani visa să devină pilot şi a zburat pe un aparat mic, iar la absolvirea liceului, în faţa opoziţiei mamei de a deveni medic, a intrat în greva foamei. În cele din urmă, în 1922 a absolvit Facultatea de Medicină şi a lucrat în mai multe spitale, pînă în 1952, cînd a fost numită, cu susţinerea lui C. I. Parhon, director al Institutului de Geriatrie din Bucureşti, funcţie pe care a deţinut-o pînă în 19 mai 1988, cînd a încetat din viaţă, la vîrsta de 91 de ani. Elegantă, cu maniere ireproşabile şi ţinută distinsă, în ciuda vîrstei înaintate, era un exemplu pentru pacienţi. Purta tocuri la 80 de ani şi în fiecare dimineaţă savura o cupă cu şampanie.

Articolul integral în Monitorul Expres

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *