Sănătatea şcolarului
În colectivităţi, copiii sînt mai expuşi îmbolnăvirilor de tot felul, de la gripă pînă la bolile grave ale copilăriei. La vîrsta şcolarizării, copiii se îmbolnăvesc frecvent de afecţiuni contagioase. Este un lucru natural, sistemul lor imunitar nu este încă dezvoltat. Dar, ca părinţi, le putem fortifica sănătatea cu o alimentaţie adecvată, astfel încît organismul copilului să reziste atacurilor cu microbi din mediul şcolar. Mai e nevoie şi de nişte reguli stricte de igienă, care, dacă le deprind, scad considerabil riscul îmbolnăvirilor. Iar dacă, totuşi, copilul a contactat o boală a copilăriei, trebuie să ştim care sînt remediile naturiste care îl pot ajuta să o învingă fără complicaţii.
Mai multe proteine
Primul sfat cu privire la sănătatea şcolarului se referă la alimentaţie. Din cauza activităţii sporite, prin învăţătură şi mişcare, cheltuiala energetică a copilului este mai mare în perioada şcolii decît de obicei. De asemenea, necesităţile calorice sînt mai mari iarna decît vara. În plus, aportul alimentar corect trebuie respectat pentru că este vorba de o perioadă de creştere. Nutriţioniştii spun că nevoile optime ale copiilor de 6 ani sînt de circa 1.800 cal/zi (61 g proteine, 62 lipide şi 231 g glucide). Nevoile energetice ale copilului între 5 şi 15 ani sînt de 65-50 cal/kg corp/zi. Aceste nevoi calorice ale şcolarului sînt mai mari decît ale adultului. Unii specialişti recomandă, în vederea unei mai bune creşteri a organismului, o cantitate mai mare de proteine: 3-3,2 g/kg corp/zi. În general, în această perioadă de viaţă, proteinele trebuie să acopere 12-15% din aportul total caloric, substanţele energetice, respectiv glucidele, 40-50% şi lipidele, 40%. Proteinele au un rol esenţial în toată perioada de creştere. Trebuie, însă, respectat un echilibru între cantităţile de proteine animale şi cele de origine vegetală. Copilul de vîrstă şcolară poate să consume carne de două ori pe zi, una din mese constînd în carne de peşte. Cele mai bune surse de proteine sînt: unt, brînzeturi, ouă, peşte, fructe de mare, carne macră de vită, carne albă de pui fără piele, legume.
Cum, cît şi ce mănîncă un copil?
Copilul are nevoie şi de glucide, de preferat din pîine intermediară, dulciuri, fructe, cartofi, legume uscate sau proaspete, marmeladă, făinoase. Vitaminele sînt conţinute în cantităţi suficiente în alimente ca: unt, brînză, ouă, fructe, legume crude, carne, pîine (mai ales vitamina B2), lapte, fructe şi legume verzi, cereale. Echilibrul fosfo-calcic în raţia alimentară este esenţial pentru procesul de osificare a scheletului. De aceea, pe lîngă produsele care conţin fosfor (pîine, cereale), copilul trebuie să primească şi alimente bogate în calciu (lapte, brînză, gălbenuş de ou, fructe uscate, legume verzi). În acelaşi timp, se impune şi acoperirea nevoilor de fier, care se găseşte în cantitate mai mare în spanac. Evident, în alimentaţia şcolarului trebuie să predomine fructele şi legumele cude, trebuie să se evite abuzul de dulciuri şi carne. Copilul de vîrstă şcolară are nevoie de 4-5 mese pe zi, dintre care 1-2 să fie gustări. În niciun caz nu se sare peste micul dejun, obicei care poate duce la stări de hipoglicemie. Acestea se manifestă prin oboseală, cefalee, ameţeli, scăderea randamentului la efort fizic şi intelectual. Nevoia de lichide trebuie de asemenea respectată, iar mîncărurile prea condimentate trebuie evitate. Băuturile alcoolice sînt strict interzise. Este bine ca regularitatea meselor să fie supravegheată de către părinţi, nu numai obezitatea, dar şi anorexia se pot instala la vîrstă şcolară.
Joacă, somn, învăţătură
Noul regim de viaţă care vine odată cu începerea şcolii poate fi un şoc, o schimbare bruscă în viaţa copilului. Acesta poate fi atenuat discutînd mai mult cu el despre şcoală, recapitulînd cîteva noţiuni la unele materii, pregătind rechizitele, uniforma. Pentru dezvoltarea armonioasă a şcolarului, pentru deprinderea unor obiceiuri sănătoase, este necesar ca întreaga familie să cunoască şi să respecte reguli stricte de igienă. Părinţii trebuie să-i stabilească un orar zilnic de activitate, cu ore fixe pentru tot ce face copilul de-a lungul zilei, respectînd şi orele de activitate, dar şi de somn (10-11 ore pentru şcolarii mici şi 8 – 9 ore pentru cei din clasele mari). Nu trebuie să lipsească minimum două ore de petrecere a timpului în aer liber, cu jocuri şi sporturi specifice vîrstei. Programul de privit la televizor trebuie limitat, iar emisiunile permise să fie cele adecvate vîrstei. Recreaţia dintre ore, în aer liber, este excelentă pentru repaus, pentru refacerea forţelor sistemului nervos. Efortul muscular şi cardio-respirator depus în jocuri trebuie să fie moderat ca să aibă rolul de odihnă activă. Ocupaţiile preferate ale şcolarului după terminarea lecţiilor au, de asemenea, caracter de odihnă activă prin schimbarea tipului de efort şi a preocupărilor (lectură, muzică, îndeletniciri practice diverse). Activităţile extraşcolare (desen, sport, muzică) sînt distractive şi relaxante, oferă un mai bun control asupra mişcărilor corpului, îmbunătăţirea poziţiei corporale, disciplinează călăreţul şi oferă încredere în propriile forţe.
Ceaiuri pentru rujeolă
Camera în care doarme copilul trebuie să fie bine aerisită şi liniştită, fără televizor sau calculator. În locul de pregătire a lecţiilor, trebuie asigurat un iluminat corespunzător, iar scaunul şi biroul trebuie să fie confortabile, astfel încît să-i asigure poziţia corectă. Părinţii trebuie să se asigure că şcolarul şi-a format deprinderile de igienă individuală, începînd cu spălarea mîinilor înainte de masă. Aceasta este regula numărul 1 în evitarea îmbolnăvirilor de orice fel. În colectivităţile de copii se transmit cu uşurinţă bolile infecţioase. Rujeola, cunoscută sub denumirea populară de pojar, cori sau bubat este foarte contagioasă, poate apărea sub formă de mici epidemii locale. Copilul are febră mare, ochii plînşi, îi curge nasul şi are erupţii pe piele, pe mucoasa bucală. Pot apărea complicaţii respiratorii (bronhopneumonie, laringită, bronşiolită, pneumonie interstiţială), nervoase (encefalită). Tratamentul este profilactic prin vaccinare obligatorie inclusă în programul naţional de vaccinare. Copilul trebuie izolat la pat, iar pe lîngă tratamentul medicului, mama poate să-i administreze adjuvante naturiste. În primul rînd, e necesară o cură de sucuri de fructe, zarzavaturi, lapte, apă cu lămîie. Mai este bun sucul de orz verde. Bolnavului i se recomandă ceaiuri din următorul amestec de plante: 20 g cimbru, 10 g coajă de salcie albă, 20 g şovîrf, 20 g isop, 10 g limba mielului, 10 g ciuboţica cucului, 10 g lumînărică.
Remedii naturiste pentru oreion
Parotidita epidemică (oreionul) apare iarna sau la începutul primăverii. Se transmite direct, pe calea aerului după un contact prelungit sau repetat cu bolnavul de oreion şi are contagiozitate mai redusă decît celelalte boli eruptive. Se manifestă prin febră moderată, dureri de gît şi auriculare, gît roşu, vărsături. Tratamentul constă în repaos la pat, regim alimentar (fără exces de dulciuri şi făinoase), tratamentul febrei şi o buna igienă bucală. Naturist, boala poate fi ameliorată cu un decoct din arginţică de pădure (3p), lichen de piatră (5p), rostopască (1p), coajă de salcie (10p), floare de soc (5p), fructe de cătină albă (10p), măceşe (5 p) şi talpa gîştei (5p). În ureche se pun cîte 4-5 picături, de 3-4 ori/zi, din suc de frunze de urechelniţă (Serpemvivum tectorum) şi cataplasme reci în zona urechii cu frunze zdrobite din aceeaşi plantă sau făină de muştar negru. Este indicat şi uleiul de mentă, intern, 5-10 picături în puţină apă caldă, de 2-3 ori/zi, înainte de masă, iar extern, 3 picături, de 2 ori/zi, în ureche. În toate cazurile de boli infecto-contagioase, reţineţi că trebuie consultat medicul şi urmat tratamentul medicamentos cu stricteţe. În plus, nu daţi copilului aspirină, adiministraţi-i în schimb, multe lichide.
Pentru mîncărimile varicelei
Varicela sau vărsatul de vînt se manifestă de obicei între vîrstele de 2 şi 10 ani, sezonul de îmbolnăvire fiind iarna şi primăvara. Se transmite pe calea aerului prin picăturile de secreţie din nas şi gură. Manifestări: oboseală, inapetenţă, febră, mici puncte roşii pe torace, faţă şi apoi membre, puncte care devin vezicule cu lichid. Erupţia din varicelă nu lasă cicatrice, ci numai leziunile suprainfectate în urma scărpinatului sau a ruperii forţate a crustelor. Complicaţiile sînt rare şi constau în laringită, pneumonie şi, foarte rar, complicaţii ale sistemului nervos. Pentru prurit se foloseşte mixtura sau talcul mentolat. Baia generală este permisă numai după uscarea crustelor. În apa de baie se pot adăuga bicarbonat de sodiu alimentar şi muşeţel, pentru calmarea mîncărimii. Fulgii fini de ovăz se dizolvă în apă, iar pasta obţinută se aplică pe corp. Are efect calmant şi usucă repede bubiţele. Ceaiurile de levănţică, de pasiflora şi de tei sînt şi ele calmante. Copilul trebuie izolat la domiciliu timp de două săptămîni. Scarlatina, este o altă boală întîlnită la copil. Se manifestă prin angină, febră, vărsături şi erupţii sub formă de mici puncte roşiatice, aspre la palpare, pomeţii devin roşii, apare o paloare în jurul nasului şi a gurii, iar limba capătă aspect zmeuriu. Scarlatina se tratează obligatoriu cu antibiotic, dar copilul trebuie să includă în alimentaţie multe supe, ceaiuri de muşeţel, sucuri naturale. Sînt indicate salatele de morcov, roşii, broccoli şi ficat, alimente bogate în vitamina A.
Ghiozdanul deformează coloana
Rahitismul este o boală metabolică a sistemului osos ce se manifestă prin oase moi şi osificare tîrzie, în special în copilărie. Iată cîteva sfaturi naturiste. Daţi copilului să bea suc proaspăt de spanac, de caise şi de varză cu morcovi. Se poate face infuzie din frunze de nuc. Pulberea de pin (din ace de pin) se administrează cu puţină miere, luîndu-se cîte 2-3 linguriţe pe zi. La fel, pulberea de coada calului. Calciul nu trebuie să lipsească, prin aportul de lactate, dar şi de surse naturale de vitamina D: uleiul de cod, lapte, soia, cereale. Şcolarii pot avea probleme din cauza ghiozdanului. Greutatea potrivită pentru spatele unui copil nu trebuie să depăşească 10%-15% din masa corporală a copilului, potrivit specialiştilor. Un rucsac prea greu dă dureri de spate, copilul poate face scolioză, o deformare a coloanei în formă de S. Copiii mai pot avea probleme şi cu postura din cauza ghiozdanului. Ei se pot apleca prea mult în faţă, cu tot cu umeri, ceea ce duce la un spate înconvoiat şi o deteriorare a nervilor gîtului. Lăsarea pe spate poate duce la deformarea coloanei şi la fractura pe bază de stres a vertebrelor. Dacă poartă geantă pe un umăr, acest lucru îi va da dureri musculare în zona gîtului şi deformări ale coloanei (scolioză). Un alt sfat pentru prevenirea problemelor coloanei vertebrale este practicarea unui sport sau a exerciţiilor fizice regulate. Ghiozdanul trebuie purtat întotdeauna pe ambii umeri, baretele trebuie să fie dublşate de burete, ceea ce va distribui greutatea pe tot umărul. Un ghiozdan n-ar trebui să aibă mai mult de trei kilograme.
Măseaua de minte
• Copiii mai au probleme şi cu dantura. Părinţii trebuie să le insufle obiceiul de a merge la dentist. Se pot caria şi dinţii de lapte şi cei definitivi. Respectarea igienei orale este senţială, prin periajul dinţilor de două ori pe zi şi evitarea consumului exagerat de dulciuri. Încă de la vîrsta de 8-10 ani se poate observa la radiografie prezenţa sau lipsa măselelor de minte. La 12 ani, coroana este formată. La 17-18 ani, rădăcinile sînt dezvoltate, ceea ce corespunde vîrstei medii a erupţiei. Apariţia măselei de minte poate determina deformări ale celorlalţi dinţi, dureri şi complicaţii grave. Numai medicul stomatolog poate stabili dacă trebuie extrasă.
Antiinflamatorii naturale pentru amigdale
• Părinţii trebuie să fie atenţi la amigdalită, o infecţie care se poate instala uşor la copii, dar şi la inflamarea apendicelui. Pentru amigdale dureroase şi inflamate, se aplică de trei ori pe zi comprese calde la gît, cu oţet, argilă sau infuzie de salvie. Se coc cartofi în coajă, se aplică cu ajutorul unui prosop pe gît, pe toată durata nopţii. Se clăteşte gura sau se face gargară cu infuzie de muşeţel, salvie, mentă sau cu apă sărată. Se beau ceaiuri din salvie, nalbă mare, coada calului, care sînt dezinfectante şi antiinflamatorii. Se dă copilului să mestece propolis. Se mai poate aplica o cataplasmă cu lut şi ceapă rasă pe regiunea anterioară a gîtului, timp de două ore pe zi. Mai e bun sub formă de cataplasmă externă, terciul de tătăneasă sau frunze de varză crudă. Se aplică o compresă caldă pe timpul nopţii din infuzie cu coajă de stejar la 300 ml de apă fiartă.
Cînd copilului îi curge sînge din nas
Epistaxisul (sîngerarea nazală) este un accident obişnuit, mai ales la copii şi poate fi tratat foarte simplu. Apare de obicei ca rezultat al unor mici traumatisme cauzate de scobirea în nas sau suflarea nasului. Poate fi cauzat şi de infecţii ale mucoasei. Trebuie mers la medic dacă sîngerarea e abundentă şi apar palpitaţii, dificultăţi de respiraţie, paloare, vărsături. Pentru oprirea sîngerării, copilul trebuie să stea în picioare şi să încline capul spre spate, dar nu foarte mult, pentru a nu înghiţi sînge. Copilul trebuie să scuipe sîngele.
Articolul integral în Monitorul Expres
Comentariile sunt închise.