6 tipuri comune de tulburări de alimentaţie
Unii oameni pot vedea tulburările de alimentație ca pe nişte faze, capricii sau alegeri de stil de viață, dar sînt de fapt tulburări psihice grave.
Acestea afectează oamenii fizic, psihic și social și pot avea consecințe care pot pune viața în pericol.
De fapt, tulburările de alimentație sînt acum oficial recunoscute ca tulburări psihice de către Manualul de Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mintale (DSM).
Numai în SUA, aproximativ 20 de milioane de femei și 10 milioane de bărbați au avut sau au o tulburare de alimentație la un moment dat în viața lor.
Tulburările de alimentație rănseamnă afecţiuni care se manifestă prin obiceiurile alimentare anormale sau dereglate. Acestea provin, în general, dintr-o obsesie pentru alimente, greutate corporală sau formă corporală.
Persoanele cu tulburări de alimentaţie pot avea o varietate de simptome: reducerea severă a hranei, pofte sau comportamente necorespunzătoare, cum ar fi vărsăturile sau excesul de exerciții fizice.
Deși tulburările de alimentație pot afecta persoane de orice gen, în orice stadiu de viață, sînt cel mai des raportate la adolescenți și femei tinere. De fapt, pînă la vîrsta de 20 de ani, tinerii pot prezenta cel puțin o tulburare de alimentație.
Cauze
– Genetice. Studiile pe gemeni separați la naștere și adoptați de familii diferite, oferă unele dovezi că tulburările de alimentație pot fi ereditare. Acest tip de cercetare a arătat, în general, că, dacă unul dintre gemeni dezvoltă o tulburare de alimentație, al doilea are o probabilitate de 50% (în medie) să o dezvolte şi el.
– Trăsături de personalitate. În special, perfecționismul și impulsivitatea sînt trei trăsături de personalitate legate adesea de un risc mai mare de a dezvolta o tulburare de alimentație.
– Alte cauze potențiale sînt presiunile pentru a fi slab, preferințele culturale pentru siluetă și expunerea la mediile care promovează astfel de idealuri. De fapt, anumite tulburări de alimentație par a fi în mare parte inexistente în culturi care nu au fost expuse idealurilor occidentale de siluetă.
– Mai recent, experții au sugerat că diferențele în structura creierului și biologie pot, de asemenea, să joace un rol în dezvoltarea tulburărilor de alimentație. În special, factori favorizanţi pot fi nivelurile de serotonină și dopamină. Dar sînt necesare mai multe studii înainte de a se putea formula concluzii clare.
1. Anorexia Nervosa. Este, probabil, cea mai cunoscută tulburare de alimentație. Se dezvoltă, în general, în timpul adolescenței sau la vîrsta adultă și tinde să afecteze mai multe femei decît bărbați.
Persoanele cu anorexie se văd în general supraponderale, chiar dacă sînt periculos de subponderale. Tind să-şi monitorizeze constant greutatea, să evite să mănînce anumite tipuri de alimente și să-şi restricționeze sever caloriile.
Simptome
– Anorexicii sînt mult subponderali, în comparație cu persoanele de vîrste și înălțimi similare.
– Modele de hrană foarte restrînse.
– O teamă intensă de a cîștiga greutate sau comportamente persistente pentru a evita creșterea în greutate.
– Urmăresc neîncetat să slăbească și refuză să îşi mențină o greutate sănătoasă.
– O influență puternică a greutății corporale sau a formei corpului asupra stimei de sine.
– O imagine a corpului distorsionată, inclusiv negarea faptului că sînt serios subponderali.
– Simptome obsesiv-compulsive sînt preocupați de gînduri constante despre alimente, iar unii pot colecta obsesiv rețete sau alimente.
– Pot avea dificultăți în a mînca în public și au o dorință puternică de a-și controla mediul, limitîndu-şi capacitatea de a fi spontan.
Anorexia este clasificată oficial în două subtipuri – tipul de restricție și tipul de alimentare și eliminare.
Cei cu anorexie de tip restricție își pierd greutatea doar prin dietă, repaus sau exerciții excesive. Ceilalţi pot să consume cantități mari de alimente sau să mănînce foarte puțin. În ambele cazuri, după ce mănîncă, aceștia recurg la vărsături, laxative, diuretice sau exerciții excesive.
Anorexia poate fi foarte dăunătoare organismului. De-a lungul timpului, consecinţele pot fi: subțierea oaselor, infertilitate, păr și unghii fragile și creșterea unui strat de păr fin pe tot corpul lor. În cazurile severe, anorexia poate duce la insuficiență cardiacă sau a mai multor organe și la moarte.
2. Bulimia Nervosa. La fel ca anorexia, bulimia tinde să se dezvolte în timpul adolescenței și la vîrsta adultă și pare să fie mai puțin frecventă la bărbați decît la femei.
Persoanele cu bulimie consumă frecvent cantități neobișnuit de mari de hrană într-o perioadă relativ scurtă. Fiecare episod continuă, de obicei, pînă cînd persoana se simte dureros de plină. Simte că nu se poate opri să mănînce sau să controleze cît de mult mănîncă. Apetitul excesiv apare faţă de orice tip de hrană, dar cel mai frecvent apare cu alimentele pe care individul le-ar evita în mod normal. Încearcă apoi să se cureţe pentru a compensa consumul de calorii și pentru a diminua disconfortul intestinal, prin vărsături forțate, post, laxative, diuretice, clisme și exerciții excesive.
Persoanele cu bulimie păstrează de obicei o greutate relativ normală, mai degrabă decît să devină subponderali.
Simptome
– Episoade recurente de pofte alimentare, cu un sentiment de lipsă de control
– Episoade recurente de comportamente inadecvate de eliminare a hranei ingerate pentru a preveni creșterea în greutate
– Stimă de sine foarte influenţată de forma şi greutatea corpului
– Teama de a cîștiga în greutate, în ciuda faptului că are o greutate normală.
Efectele secundare ale bulimiei pot include inflamație și durere în gît, umflarea glandelor salivare, smalțul dentar uzat, carii dentare, reflux gastroesofagian, iritarea intestinului, deshidratare severă și tulburări hormonale. În cazurile severe, bulimia poate crea un dezechilibru al electroliților, cum ar fi sodiul, potasiul și calciul. Acest lucru poate provoca un accident vascular cerebral sau un atac de cord.
3. Excesul alimentar (hiperfagia). A fost recunoscută oficial ca tulburare de alimentație relativ recent, deşi este una dintre cele mai frecvente tulburări de alimentație, în special în SUA. Tulburarea începe în mod obişnuit în timpul adolescenţei şi maturităţii precoce, deşi se poate dezvolta şi mai tîrziu.
Persoanele cu această tulburare au simptome similare cu anorexia şi bulimia. De exemplu, consumă în mod obișnuit cantități neobișnuit de mari de hrană în perioade relativ scurte de timp și simt, de obicei, o lipsă de control în timpul ospăţului.
Contrar celor două tulburări anterioare, persoanele nu limitează caloriile, nu folosesc comportamente de purjare (vărsături, exerciții excesive), pentru a compensa supraalimentarea.
Simptome
– Mănîncă rapid cantităţi mari de alimente, în secret şi pînă devine inconfortabil de plin, chiar dacă nu îi e foame.
– Simte o lipsă de control în timpul episoadelor de execes alimentar.
– Sentimente cum ar fi rușinea, dezgustul sau vina referitoare la comportamentul său compulsiv.
– Nu utilizează comportamente de purjare, cum ar fi restricția caloriilor, vărsăturile, exercițiile excesive sau utilizarea de laxative sau diuretice, pentru a compensa îmbuibarea.
Persoanele sînt adesea supraponderale sau obeze, ceea ce poate crește riscul de complicații medicale legate de excesul de greutate, cum ar fi bolile de inimă, accidentul vascular cerebral și diabetul de tip 2.
4. Pica. Persoanele cu pica au nevoie de substanțe nealimentare, cum ar fi gheață, murdărie, pămînt, cretă, săpun, hîrtie, păr, țesături, lînă, pietricele, detergenți de rufe sau amidon de porumb. Pica poate apărea la adulți, precum și la copii și adolescenți, dar această tulburare se observă cel mai frecvent la copii, la femeile însărcinate și la persoanele cu dizabilități mintale.
Persoanele cu pica pot prezenta un risc crescut de otrăvire, infecții, leziuni intestinale și deficiențe nutriționale. În funcție de substanțele ingerate, pica poate fi fatală.
5. Rumigaţia. Descrie oboală în care o persoană regurgitează alimentele pe care e-au mestecat și înghițit anterior, le mestecă din nou și apoi le înghit sau le aruncă. Această rumigaţie apare de obicei în primele 30 de minute după masă. Spre deosebire de afecţiunile medicale, cum ar fi refluxul gastric, este voluntară.
Această tulburare se poate dezvolta în timpul copilariei sau maturității. La sugari, tinde să se dezvolte între trei și 12 luni și deseori dispare singură. Copiii și adulții cu această afecțiune necesită de obicei terapie. Dacă nu este rezolvată la sugari, boala poate avea ca rezultat pierderea în greutate și malnutriția severă, care poate fi fatală. Adulții cu această tulburare pot restricționa cantitatea de alimente pe care o consumă, în special în public. Acest lucru îi poate duce la pierdere în greutate și subponderalitate.
6. Consum alimentar evitant sau restrictiv. Este un nume nou pentru o tulburare veche, numită „tulburare de alimentaţie a copilăriei”, un diagnostic rezervat copiilor sub șapte ani. Deși se dezvoltă, în general, în timpul copilăriei sau al copilăriei timpurii, boala poate persista la vîrsta adultă. Mai mult, este la fel de comună la bărbați și femei.
Persoanele cu această tulburare au un consum de alimente perturbat, fie datorită lipsei de interes pentru mîncare, fie datorită unor mirosuri, gusturi, culori, texturi sau temperaturi.
Simptome
– Evitarea sau restricționarea consumului de alimente, împiedicînd persoana să consume suficiente calorii sau substanțe nutritive.
– Obiceiuri alimentare care interferează cu funcțiile sociale normale, cum ar fi să mănînce împreună cu alte persoane.
– Scădere în greutate sau slabă dezvoltare asociată vîrstei și înălțimii.
– Deficiențe nutritive sau dependență de suplimente sau hrănire prin tub.
Boala trece dincolo de comportamentele normale, cum ar fi mofturile copiilor mici sau un consum mai mic de alimente la adulții mai în vîrstă. Mai mult, nu include evitarea sau restricționarea alimentelor din cauza lipsei de disponibilitate sau a practicilor religioase sau culturale.
Alte tulburări de alimentație
Există și tulburări de alimentație mai puțin cunoscute sau mai puțin frecvente:
– Tulburare de purjare. Persoanele cu această tulburare folosesc adesea comportamente de purjare, cum ar fi vărsături, laxative, diuretice sau exerciții excesive, pentru a-și controla greutatea sau forma. Cu toate acestea, ele nu fac abuz de alimente.
– Sindromul alimentaţiei nocturne. Persoanele cu acest sindrom consumă alimente excesiv, adesea după trezirea din somn.
– Ortorexia. Nu a fost încă recunoscută oficial ca o tulburare de alimentație. Persoanele cu ortorexie tind să aibă o concentrare obsesivă asupra alimentației sănătoase, într-o măsură care le perturbă viața de zi cu zi. De exemplu, persoana afectată poate elimina grupuri de alimente întregi, temîndu-se că sînt nesănătoase. Acest lucru poate duce la malnutriție, scădere gravă în greutate, dificultăți de a mînca în afara casei și suferință emoțională.
Persoanele cu ortorexie se concentrează rar asupra pierderii în greutate, vor doar să respecte regulile lde dietă auto-impuse.
Sursa: healthline.com
Comentariile sunt închise.