La o cană cu vin sau ţuică fiartă

Vinul fiert este o tradiţie de iarnă la români şi la multe alte popoare. Nimic nu se compară cu o cană culicoarea caldă, din care ies aburi aromaţi, îmbiind la relaxare. E bun cu orice ocazie, în timpul sărbătorilor, dar şi înainte de Crăciun, fiind singura băutură alcoolică permisă în post.

Vinul fiert este cunoscut ca remediu împotriva răcelii încă de pe vremea romanilor. Dar are şi alte aplicaţii în medicina tradiţională.

Un remediu corect dozat

Vinul fiert nu este doar o licoare apreciată în zilele reci, ci şi un leac vechi pentru răceală, frisoane, gripă, deoarece ridică temperatura corpului, ne face să transpirăm, să respirăm mai uşor şi astfel boala pare mai uşor de suportat.

Pentru gripă şi răceală, se recomandă două ceşti de vin fiert pe zi, din care una seara, la culcare. În acelaşi timp, se fac la picioare băi de apă cu sare sau flori de fîn. Vinul fiert cu puţină coajă de lămâie, cu scorţişoară sau cuişoare, constituie un remediu minunat care produce sudaţie în pneumonie şi grăbeşte vindecarea. În perioada rece, medicii recomandă o alimentaţie un pic mai condimentată, inclusiv vin fiert, pentru că acestea pişcă microbii, ferindu-ne de îmbolnăviri.

Vinul fiert este eficient şi sănătos atunci cînd e consumat în cantităţi moderate. Nu mai mult de o cană pe zi, seara, la culcare.

Vinul fiert nu se fierbe

• Cum se prepară un vin fiert de leac? Este impropriu numit fiert, în realitate se aduce pînă aproape de fierbere, dar în niciun caz pînă dă în clocot, aşa că, mai corect ar fi să îl numim vin încălzit. Prin fierbere se pierde nu doar alcoolul, ci şi aroma şi anumite componente cu rol curativ.
• Se poate folosi vin alb sau roşu, în funcţie de preferinţă, deşi vinul roşu pare să fie mai plăcut.
• Nu se foloseşte vin scump, deoarece procesul de încălzire le aduce pe toate la acelaşi numitor comun. Cel mai bun e vinul vrac, de la ţară.
• La preparare trebuie ţinut cont de faptul că, prin fierbere, se produce compusul organic hydroxymethylfurfural, care este considerat un agent potenţial cancerigen.
• Se adaugă diferite condimente (scorţişoară, cuişoare, coajă de lămîie, nucşoară, boabe de piper, ienibahar, anason, cardamon) după care se încălzeşte pînă pe la 80 de grade C şi se îndulceşte după gust.
• Mirodeniile se pun în ultimele 2-3 minute, pentru a nu acri vinul şi a nu-i altera gustul de bază.
• Este de preferat să folosiţi beţişoare de scorţişoară în loc de pudră, aceasta făcînd ca vinul să aibă o consistenţă neplăcută, tulbure şi să se lipească de vasul de fierbere şi de căni.
• Nu folosiţi foarte multe condimente, căci vinul va căpăta în final un gust greu, aromele combinîndu-se adesea prea puternic. O regulă de bază în obţinerea unui vin fiert bun spune că nu se folosesc mai mult de trei arome diferite.
• Mirodeniile uscate se adaugă imediat după ce aţi pus scorţişoara.
• Dacă nu sînteţi un adept al băuturilor alcoolice, dar vă e poftă de un vin fiert, puteţi prepara această licoare cu suc de fructe, rezultatul va fi asemănător.

Ţuica fiartă, la munte

Iarna, ţăranii se încălzeau şi cu ţuică fiartă. Dar nu orice băutură distilată din fructe, ci acea ţuică românească preparată după reţete tradiţionale care, în cantitate mică şi de tărie slabă, are proprietăţi de vindecare şi prevenire a unor boli.

Cum se produce efectul terapeutic al ţuicii fierte? Vaporii calzi de alcool etilic produc o dilatare a vaselor capilare din plămîni, permiţînd o mai bună oxigenare a sîngelui. În acest fel se uşurează schimbul vital de intrare a oxigenului în sînge şi eliminare a dioxidului de carbon. Decongestionarea pulmonară va scădea riscul de pneumonie. Vaporii de alcool etilic inhalaţi fierbinţi, asociaţi substanţelor prezente în fructe, în doze mici, ajută şi în hipoxie (lipsă de oxigen) cerebrală. Contribuie la reglarea concentraţiei glucozei din sînge şi muşchi, în cazul unor eforturi fizice de lungă durată.

Băuturile spirtoase au făcut parte din obiceiurile culinare ale populaţiilor montane şi a celor din nordul şi nord-vestul Transilvaniei. În schimb, consumul de ţuică tare a fost chiar dăunător românilor din Sud (Muntenia, Oltenia, Dobrogea).

Recomandări

• După un efort fizic susţinut, în condiţii de frig, se admit maximum 150 ml (de 30 grade).
• Este interzis consumul de tărie după cină.
• Ca aperitiv, ţuica fierbinte trebuie băută încet, fără a depăşi 100 ml.
• Este interzisă femeilor gravide, firave, scunde, slabe, sensibile, dar este benefică pentru femeile supraponderale.
• O enzimă prezentă în ţuica fiartă are rolul de a reduce depunerile de colesterol pe artere. Are rol în prevenirea arterosclerozei şi, implicit, a infarctului miocardic.
• Consumul zilnic, timp de o săptămînă, a 30 ml ţuică de prună este o eficientă metodă de a reduce riscul de apariţie a unor boli de inimă.
• Ca leac, ţuica fiartă era recomandată şi în anemii, adevăr demonstrat şi de studii recente. Această băutură poate creşte cu peste 120% viteza de producere a hemoglobinei şi chiar a producerii de hematii (celule roşii ale sîngelui care transportă oxigen). În plus, ţuica de prună are un bogat conţinut în fier. Dar acest lucru nu înseamnă nici pe departe că anemia se previne cu ţuică.
• Ţuica de prună naturală conţine vitaminele A, B, C, D1 şi D2, nedegradate termic. Acestea se absorb la nivelul intestinului mai eficient atunci cînd temperatura băuturii este apropiată de cea a sîngelui (37,5 grade C). Acesta este un motiv pentru care ţuica de prună fiartă, nu foarte fierbinte, este, în ciuda celor crezute, benefică funcţiilor hepatice. Dar asta nu înseamnă că face bine în orice boală a ficatului. O ceşcuţă din această licoare caldă ajută doar în dischinezii biliare şi constipaţii.
• Ţuica nefiartă este ingredient pentru prepararea maceratelor alcoolice. Ţăranii făceau frecţii cu ţuică pentru tratarea răcelilor, a reumatismului, pentru activarea circulaţiei sanguine, pentru alungarea durerilor de cap.

Leacurile lui Asclepios, nu ale lui Bachus

1. Vinul şi ţuica au efecte terapeutice numai dacă sînt „curate“, de casă.
2. Nu se recomandă ca „terapia cu ţuică“ sau „terapia cu vin fiert“ să devină un obicei. Această „tradiţie“ se poate transforma în viciu.
3. A mări doza terapeutică de alcool, în ideea că mai mult „medicament“ grăbeşte vindecarea, este o concepţie falsă care poate conduce la alcoolism.

Reţeta lui Radu Anton Roman

1 litru de vin
5 linguri de miere
1 praf de scorţişoară
10 boabe piper
10 cuişoare
Se pune vinul la fiert cu piper, cuisoare, scorţişoară. Cînd ies primii aburi, se adaugă mierea şi se amestecă. La apropierea primului clocot, se ia de pe foc şi se acoperă.

Atenţie! Ca orice băutură alcoolică, vinul este contraindicat celor cu afecţiuni cardiovasculare, cu hipertensiune, ulcer sau cu orice diagnostic în care consumul de alcool este interzis. Şi, mai ales, este interzis celor ce vor urca la volan în acea zi. În plus, vinul fiert conferă o senzaţie de căldură pe termen scurt, datorită vasodilataţiei care se manifestă aproape instantaneu. Dar, la scurt timp, se manifestă fenomenul invers, de răcire. Se ştie că alcoolul favorizează apariţia degerăturilor, deoarece extremităţile sînt primele expuse frigului. Alcoolul scade rezistenţa organismului şi, în loc să ne ajute să depăşim boala, ne expune infecţiilor.

Articolul integral în monitorulexpres.ro

Comments

comments