Muştarul, planta care învinge bronşita
Muştarul provine din Egiptul antic. Există două specii de muştar: una cu seminţele albe, care are efecte mai blînde, şi una cu seminţe negre, cu un puternic gust picant şi extrem de utilă în terapie.
Făina de muştar se obţine prin măcinarea seminţelor şi este indicat să se folosească în maximum 2-3 săptămîni de la preparare. Se administrează intern în lapte sau vin, iar extern se foloseşte la prepararea cataplasmelor. Pentru intoxicaţii: se amestecă o lingură de făină de muştar negru într-un pahar de apă şi se ia pe stomacul gol. Provoacă aproape instantaneu un acces de vomă care va elimina materiile toxice din stomac. Extern, în caz de bronşită, astm, pneumonie, se aplică o cataplasmă cu făină de muştar negru pe zona toracelui. Se menţine atît timp cît senzaţia de arsură nu este foarte puternică, după care se acoperă zona tratată cu un material călduros.
Cataplasma cu muştar se obţine din 3-4 linguri de făină de muştar şi apă, pînă se formează o pastă, care se pune apoi într-un săculeţ de pînză şi se aplică pe locul afectat, ţinîndu-se pînă la înroşirea pielii şi apariţia unei uşoare senzaţii de arsură. La copiii sub 6 ani aplicaţiile cu muştar sînt contraindicate.
În caz de constipaţie cronică, se iau zilnic 1-2 linguri de seminţe întregi de muştar alb, pe stomacul gol, înghiţindu-se cu apă. Este un tratament eficient, dar contraindicat persoanelor care suferă de colon iritabil.
Dureri reumatice, nevralgii: în apa fierbinte din cadă se pune un săculeţ cu 100-200 de grame de seminţe de muştar negru. Se lasă circa 10 minute, după care se îndepărtează. Se fac băi generale de 10 minute. Este un tratament valabil şi în astmul cronic, în durerile cu diverse localizări produse de expunerea îndelungată la frig sau curenţi de aer.
Comentariile sunt închise.