Siropul de gulie topeşte calculii renali
Gulia este un imens rezervor de calciu, fosfor, potasiu, magneziu, sulf, iod, arsenic, zaharuri, vitaminele A, B, C, fier şi cupru.
În medicina tradiţională, este considerată leac pentru abcese, acnee, afecţiuni pulmonare, angine, bronşite, cistite, degerături, eczeme, enterite, furuncule, gută, guturai, litiază renală, obezitate, oboseală generală, tuse. Această legumă are acţiune revitalizantă, diuretică, dizolvant uric, antiscorbutică, emolientă. Studiile au arătat că un consum regulat de legume din familia crucifere (gulii, varză, varză de Bruxelles, conopidă, broccoli şi ridichi) contribuie la prevenirea unor tipuri de cancer precum cancerul pulmonar. La persoanele în vîrstă, gulia ajută la încetinirea declinului cognitiv. Gulia are puţine calorii, fiind utilă în curele de slăbire. Mai este indicată în controlul diabetului, deoarece ajută la stabilizarea nivelului glucozei din sînge. Gulia e o sursă de vitamina B6 care este folosită de organism în metabolismul proteinelor şi al acizilor graşi, contribuie la fabricarea globulelor roşii şi le permite acestora să transporte mai mult oxigen. Gulia poate fi mîncată crudă sau gătită.
În scop terapeutic, se prepară decoct în apă sau în lapte: 100 g la litru, în afecţiunile pulmonare, guturai, angine. Este ecelent pentru bolnavi, în general.
Siropul de gulie este la fel de eficient. Se pregăteşte scobind în gulie şi umplînd cavitatea cu zahăr. Siropul se formează în cîteva ore.
Şase grame de seminţe măcinate se adaugă într-o infuzie de tei şi se bea contra calculilor renali şi a răcelilor.
Extern, gulia e leac în tratarea anginei. Se fierbe o gulie mare, tăiată în bucăţi, în 0,5 l de apă. Cu lichidul obţinut se face gargară.
În caz de degerături: se coace în cuptor o gulie cu coajă, se taie în două şi se freacă degerăturile cu jumătăţile guliei, presînd uşor, ca să iasă sucul. Metoda e indicată şi în caz de abcese, gută, furuncule.
Comentariile sunt închise.