50+ fierturi de plante pentru gargară

Există tratamente naturiste bazate pe soluţii apoase care trebuie pur şi simplu scuipate după întrebuinţare, fără a fi înghiţite. Procedeul se numeşte gargarism, iar lichidele utilizate conţin ingrediente naturale, ale căror substanţe active au acţiune antiseptică, dezodorizantă, răcoritoare, calmantă. În general, gargarismele ajută în afecţiunile cavităţii bucale şi cele faringiene, albesc dinţii, ameliorează durerile locale. Puţină lume ştie că aceste duşuri bucale pot vindeca boli care nu au nicio legătură cu gura: reumatism, insomnii, urticarie, hemoragii, boli cardiovasculare. Gargara are o istorie îndelungată ca metodă terapeutică. Iată cîteva plante cu care se fac gargarisme şi afecţiunile pe care le combat.
Cum se procedează?

Gargara este ideală pentru menţinerea sănătăţii dinţilor, ajută la o mai bună eliminare a bacteriilor, dar şi la albirea dinţilor şi la menţinerea unei respiraţii proaspete. Gargara e recomandată de medici în amigdalite, dureri în gît, afte, gingivite, gripă şi răceală, rinite, dar şi ca mijloc de prevenţie a unor afecţiuni mai grave care se datorează bacteriilor din cavitatea bucală. Transferate în sînge, pot produce cheaguri care determină infarctul de miocard şi accidentul vascular cerebral. Omorînd microbii, soluţiile folosite în gargarisme previn bolile cardiovasculare, şi nu numai. Cum funcţionează? Clătirea energică a gurii şi a gîtului cu o soluţie acţionează asupra ţesuturilor inflamate, ajută la calmarea zonelor iritate de fumat, răceală, aerul uscat sau poluat. Ingredientele din apa de gargară favorizează eliminarea mucusului, a substanţelor iritante, a milioanelor de bacterii care sălăşluiesc şi în cea mai sănătoasă gură. Gargara cu plante distrugătoare de bacterii omoară virusurile şi bacteriile, dar şi calmează ţesutul inflamat. Se foloseşte apă caldă, gargara rece este ineficientă. Preparaţi remediile exact după reţetă, respectînd doza prescrisă. Şi, cel mai important: nu înghiţiţi! Dacă aţi făcut gargara corect, timp de 3-5 minute, plimbînd apa de la un obraz la altul şi agitînd lichidul zgomotos, cu capul dat pe spate, atunci aţi obţinut un lichid extrem de nociv, plin de microbi şi toxine.

1. Cuişoare. Una dintre cele mai populare gargare pentru obţinerea unei respiraţii proaspete este cea cu ceai de cuişoare. Soluţia se prepară din una sau două linguriţe de cuişoare la o cană cu apă fiartă. Vasul se acoperă cu un capac. După 10 minute se strecoară. Se utilizează călduţ sau la temperatura camerei. Cuişoarele se folosesc în gargarisme şi sub formă de ulei esenţial, util în cazul durerilor de dinţi, dar şi pentru îndepărtarea respiraţiei urît mirositoare. Gargara se face cu 1-2 picături ulei de cuişoare diluate în 30 ml apă călduţă.

2. Dude. Sucul de dude, diluat cu apă, se poate folosi în gargară contra anginei, aftelor şi stomatitelor. Sucul se extrage din dude înainte de maturitatea deplină. Conţine 20-25 g acid citric la litru (care are efect bactericid).

3. Apă sărată. Sarea este un ingredient imbatabil în gargarisme. E bună în afecţiunile gingiilor şi pentru dinţii care se clatină. În cazul parodontozei este bine să vă masaţi gingiile cu sare dizolvată în miere (la 20 de grame de miere adăugaţi 5-10 grame de sare de bucătărie şi amestecaţi bine). Pentru arsurile retrosternale ocazionale, încercaţi gargara cu apă sărată (1/4 linguriţă de sare într-o cană cu apă caldă). Soluţia ajută la clătirea şi neutralizarea acizilor din gît, calmînd senzaţia de durere şi favorizînd vindecarea mucoaselor iritate. Dizolvaţi o linguriţă de sare de masă în 500 ml apă călduţă. Această proporţie este suficientă pentru a reproduce conţinutul salin natural al organismului, astfel încît veţi descoperi că este extrem de calmantă. Folosiţi-o aproximativ o dată la o oră. Din vechime, la gripă şi răceală, se practică gargara cu apă sărată (1 lingură sare fiartă în 1 1 apă). Sau se inspiră apa sărată pe nas şi se dă afară pe gură. Adăugaţi un sfert de linguriţă de sare într-o cană cu apă caldă şi o lingură de apă oxigenată 20% pentru a omorî germenii, în cazul durerilor de gît.

4. Lămîie. Pentru gît dureros, cel mai bun leac e gargara cu lămîie. Sucul astrigent ajută la reducerea ţesutului inflamat şi creează un mediu acid, ostil pentru virusuri şi bacterii. Amestecaţi o linguriţă de suc de lămîie într-o cană cu apă caldă. Într-o jumătate de cană de apă caldă puneţi o linguriţă de pudră de rădăcină de ghimbir, adăugaţi sucul de la o jumătate de lămîie şi o linguriţă de miere. Ghimbirul are proprietăţi antiinflamatorii, iar mierea pansează gîtul şi are efect antibacterian.

5. Suc de gutui, infuzie de turiţă-mare, scoarţă de alun, flori de gălbenele. Se recomandă în caz de răceală şi gripă.

6. Arnică. Persoanele care au probleme de imunitate la nivelul gîtului pot face gargară cu două linguriţe de tinctură de arnică, diluate într-o jumătate de pahar cu apă. Cele mai spectaculoase efecte ale arnicăi se obţin în mărirea imunităţii persoanelor deja afectate de boli cum ar fi guturaiul, faringita, amigdalita, bronşita, sinuzita, eventual cronicizate.

7. Hrean. Siropul de hrean e bun în guturai cînd e indicată şi gargara cu trei linguriţe de tinctură de hrean la un sfert de pahar de apă.

8. Mur şi mure. Pentru gît uscat, dureros, inflamat, 10 g de frunze uscate de mur se fierb în 100 ml apă. Se lasă 15 minute la infuzat. Strecuraţi, îndulciţi cu miere şi folosiţi ca apă de gură sau gargară de două ori pe zi. Frunzele de mur, bogate în taninuri, au acţiune antiseptică şi antimicotică. Infuzia cu mure e bună pentru gargară în caz de inflamaţii ale gîtului.

9. Suc de pir. Gargara şi clătirea cu acest lichid bogat în clorofilă pot să calmeze durerea de gît. Dacă-l ţineţi în gură aproximativ cinci minute, sucul revitalizează gingiile slăbite şi ameliorează durerea de dinţi.

10. Scorţişoară. Gargara cu o linguriţă de miere şi scorţişoară în apă înlătură mirosul neplăcut al gurii pentru o zi întreagă. Infuzia de sunătoare este bună în caz de gingivite, afte, abcese dentare sub formă de gargara.

11. Nemţişor. Decoctul de nemţişor se prepară dintr-o jumătate de linguriţă de flori mărunţite şi o jumătate de linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml apă. Amestecul se fierbe timp de 5 minute, după care se strecoară. Gargara este utilă în inflamaţiile amigdalelor.

12. Stînjenei. În nevralgii dentare e bună infuzia de stînjenei.

13. Trandafiri. Infuzia de petale de trandafir, sub formă de gargară, poate fi folosită împotriva stomatitei. În cazul răguşelii, a inflamaţiilor bucale sau ale gîtului, a aftelor, gingivitei sau durerilor de dinţi, se recomandă gargara cu apă de trandafiri. Gargara cu oţet de trandafiri ajută în afte. Gargara cu infuzie de ulei de trandafiri ameliorează sau chiar vindecă durerile de dinţi şi halena.

15. Busuioc. Decoctul de busuioc se poate folosi ca apă de gură sau în gargare contra leziunilor bucale, în afte, faringite, angine. Amestecul unui pumn de plantă la 250 ml apă rece se fierbe două minute, se infuzează cinci minute, se strecoară.

16. Barba-popii. Sub formă de inhalaţii sau gargară, decoctul de barba-popii poate fi administrat în amigdalite, faringite, rino-sinuzite.

17. Cimbrişor de cîmp. Gargara cu decoct de cimbrişor de cîmp ajută în alinarea durerilor de dinţi.

18. Flori de fîn. Gargara cu infuzie din flori de fîn e foarte bună în afecţiuni gingivale, infecţii ale căilor respiratorii superioare (rinite, rinosinuzite, sinuzite, faringite) şi ale cavităţii bucale.

19. Frunze de nuc. Decoctul din frunze de nuc se foloseşte extern, ca gargară, în tratarea stomatitelor şi ciupercilor.

20. Iarba-degetelor. Planta numită iarba-degetelor este indicată ca leac în diaree, stări febrile, reumatism, gingivite, hemoragii. Se utilizează sub formă de gargarisme cu infuzie (două linguriţe de plantă la cana de apă clocotită).

21. Rostopască. Pentru ciuperci localizate în cavitatea bucală, se recomandă gargara cu rostopască, plantă care are o puternică acţiune antimicotică.

22. Viorele. Cu decoct de viorele (3 linguriţe/2 căni cu apă, fierte timp de 20 de minute) se face gargară de 3-4 ori/zi, în gripă şi răceală.

23. Pătlagină. O altă gargară bună la răceală şi la gît cu mîncărimi e cea cu tinctură din pătlagină (40 picături/10 linguri cu apă), care stopează inflamaţia şi sporeşte rezistenţa coardelor vocale la agenţii patogeni.

24. Salvie. Remediul clasic pentru răguşeală este gargara cu ceai de salvie. Pentru combaterea mirosului urît al gurii, se face gargară de trei ori pe zi cu ceai de salvie călduţ şi picături de ulei de ienupăr.

25. Turiţă-mare. Oamenii care, datorită profesiunii, vorbesc sau cîntă mult, ar trebui să facă, preventiv, în fiecare zi gargară cu ceai de turiţă-mare.

26. Lemn dulce. Infuzia de lemn dulce e bună la gargară în caz de tuse uscată şi tuse iritativă.

27. Smochine. Decoctul de smochine e bun sub formă de gargară pentru combaterea anginei şi sub formă de spălături bucale în caz de inflamaţii ale gingiilor.

28. Mac roşu. Infuzia de mac roşu (1-2 linguriţe de petale uscate şi mărunţite la 200-250 ml apă clocotită) are efect sub formă de gargară în faringite.

29. Morcovi. Gargara cu decoct de frunze de morcovi tratează aftele şi abcese ale gurii.

30. Merişor. Merişorul în gargară are proprietăţi antiseptice şi cicatrizante, antiinflamatoare, antibiotice si antivirale la nivelul gîtului, ajută la eliminarea secreţiilor suplimentare de la nivelul căilor respiratorii (are efect expectorant).

31. Năsturaş. Sucul de năsturaş, sub formă de gargară, se foloseşte în caz de gingivită şi parodontoză.

32. Leuştean. Pentru gingivite, e bună gargara cu infuzie combinată din frunze şi seminţe de leuştean, de 4 ori pe zi.

33. Drăgaică. Infuzia concentrată de drăgaică e indicată în gargară în caz de răguşeală, amigdalite purulente, plăgi infectate.

34. Cimbru. Gargara cu două picături de ulei esenţial de cimbru în 250 ml de apă e bună contra infecţiilor în gît. Pentru a trata usturimea din gît este recomandată o infuzie de 3-4 linguri de plantă la jumătate de litru de apă clocotită. Se lasă vasul acoperit 10-15 min. Se filtrează infuzia şi se face gargară de trei ori pe zi. Pentru anghină şi dureri de gît, faceţi cît puteţi de des gargară, după ce fierbeţi 20 gr de cimbru în două ceşti de apă. Adăugaţi miere.

35. Nalbă mare. Gargarismele din ceai din frunze de nalbă mare sînt utile în amigdalite şi abcese dentare.

36. Salcie. Coaja de salcie se foloseşte ca fiertură concentrată pentru gargară în gingivite ori afte bucale.

37. Ţelină. În caz de pierderea vocii, dureri de gît, faceţi gargară de trei ori pe zi cu o ceaşcă de lapte călduţ şi decoct preparat din o lingură de frunze de ţelină, fierte 2 minute într-un litru de apă. Lăsaţi să se răcească.

38. Gălbenele. Candidoza bucală se combate cu gargară după fiecare masă cu ceai de gălbenele (300ml apă fierbinte peste 1 lingură de gălbenele, lăsate la infuzat timp de o jumătate de oră). Pentru candidoze bucale se mai folosesc infuzii de afin, arbore de ceai, ceapă, cerenţel, cireş.

39. Anin. Gargara cu decoct de anin negru întăreşte gingiile.

40. Vulturică. Ceaiul de vulturică se folosea în vechime la gargară contra amigdalitei şi inflamaţiilor gîtului şi cavităţii orale.

41. Bubernic. Ceaiul de bubernic poate fi folosit în tratarea amigdalitelor, sub formă de gargară, de mai multe ori pe zi, din care ultima seara, la culcare.

42. Tei. Cu ceai de tei şi bicarbonat de sodiu sau o lingură de sare se poate face gargară în inflamaţii ale amigdalelor. Se face infuzie din 25 g de flori la 250 ml apă clocotită, la care se adaugă 5 g de bicarbonat de sodiu.

43. Creţişoară. Gargara cu decoct de creţişoară (100 g plantă uscată la un litru apă, fierte două minute şi infuzate 10 minute) dă rezultate în dureri de gît, afte, infecţii faringiene, laringite, abcese, stomatite şi închiderea rănilor provocate de extracţii dentare.

44. Mărul-lupului. Ceaiul şi tinctura de mărul-lupului ajută sub formă de gargară în amigdalită şi candida.

45. Splinuţă. Gargara cu infuzie de splinuţă tratează cu succes boli ca: abces, afte, nevralgii dentare, urticarie, laringită şi faringită.

46. Isop. Ceaiul călduţ de isop este ideal în bolile respiratorii sub formă de inhalaţii sau gargară.

47. Echinacea. Ceaiul de rădăcină de echinacea şi tinctura (o linguriţă la o ceaşcă de apă) sînt eficiente chiar şi în cazuri severe de amigdalită. Faceţi de trei ori pe zi gargară.

48. Eucalipt. Ee util ca remediu în răceli. Sub formă de gargară, uleiul de eucalipt diluat în apă calmează durerile în gît şi elimină dificultăţile de respiraţie şi infecţia.

49. Oţeturi naturale. Sînt folosite în mod tradiţional în problemele cavităţii bucale. În răceli incipiente şi dureri de gît, se face din oră în oră cîte o gargară cu o soluţie de oţet (patru linguri de oţet diluate într-o cană de apă). După ce durerile de gît se atenuează, gargara se face din trei în trei ore. Procedura are un efect foarte bun şi în cazul senzaţiei de gît uscat. Oţetul de salvie ajută în tratarea afecţiunilor respiratorii, dacă e folosit în gargarisme. Mai e bun şi oţet din cidru cu o linguriţă de miere, în gargarisme de patru ori pe zi.

50. Coada-calului. În timpul durerilor de dinţi, se recomandă gargară cu infuzie caldă din coada-calului, de mai multe ori pe zi. Aceeaşi gargară este benefică în cazul ulcerului, amigdalitei, inflamaţiei mucoasei bucale, sîngerări ale gingiei şi gingivite, polipi, laringite, vegetaţii adenoide, stomatite, fistule, tumori.

Gargară cu smirnă, tămîie sau whisky

– Amigdalita. în medicina populară, se tratează cu gargară din următoarea soluţie: apa călduţă în care s-au fiert frunzele sau rădăcina de sfeclă. O altă metodă: se dă pe răzătoare sfeclă crudă, se umple un borcănel de 700 ml, se adaugă 2-3 linguri de oţet şi se lasă la macerat 3 ore, amestecînd periodic. Se stoarce sucul şi se adaugă puţină miere de albine. Se face gargară la fiecare 2 ore. Pentru accelerarea vindecării, între gargare, se mestecă încet o felie de sfeclă crudă.
– Ţelina fiartă în zahăr e bună în gargare pentru ulceraţii ale gurii şi gîtului.
– Gargara cu ardei iute alungă durerile de gît.
– Gulia e leac în tratarea anginei. Se fierbe o gulie mare, tăiată în bucăţi, în 0,5 l de apă. Cu lichidul obţinut se face gargară.
– Pentru răguşeală se poate face gargară cu smirnă (o liguriţă de tinctură într-o cană de apă). Foarte astrigentă, smirna combate inflamaţia. Faceţi gargară de şase ori pe zi.
– Adăugaţi o lingură de whisky la un pahar de apă călduţă şi faceţi gargară pentru a scăpa de durerea de măsea. Românii folosesc rachiul de prune.
– Durerile de gît, amigdalitele, faringitele, esofagitele trec dacă se mestecă şi se suge o linguriţă de răşină sau se face gargară cu plămădeală de răşină în alcool. Tratamentul ajută ca adjuvant în cancerul de gît.
– Sub formă de tinctură, tămîia e bună în laringită, tuse, răceală. Se iau zilnic 20-30 de picături de tinctură de tămîie, diluate în jumătate de pahar de apă şi se face gargară cu infuzie de tămîie, care are puternice efecte antiinflamatoare şi antiinfecţioase.
– Apa de mare, după ce a fost diluată cu apă dulce, se poate folosi pentru gargară, în gingivite, stomatite sau la comprese pentru răni.

Articolul integral în monitorulexpres.ro

Comments

comments