Ghiocelul, plantă medicinală pentru femei
Ghiocelul, originar din Elveţia, este răspîndit astăzi în întreaga Europă. În funcţie de zona geografică, la noi, ghioceii sînt denumiţi popular aişoară, cloconei, primăvăruţe, clocoţei de omăt.
Ghiocelul este şi o plantă medicinală cu virtuţi terapeutice cunoscute din vechime şi apreciate şi azi de medicină. În multe zone ale ţării, ghioceii erau puşi în apa de baie ca leac împotriva durerilor de oase. A existat obiceiul de a freca fruntea cu flori de ghiocei pentru calmarea durerilor de cap. În scop terapeutic, se folosesc frunzele, tulpinile şi florile de ghiocei, bine uscate şi mărunţite. Despre bulbul ghiocelului se ştie că este toxic, dar din restul plantei se extrage galantamina care intră în componenţa medicamentelor folosite în tratamentul bolii Alzheimer, dar şi a altor forme de demenţă.
Preparatele din ghiocei, infuzia, decoctul, compresele, se folosesc în diferite afecţiuni, precum cardiopatiile, slăbiciunea muşchilor, reumatism, afecţiuni genitale feminine.
Infuzia de ghiocei se prepară dintr-o lingură de plantă uscată şi mărunţită într-o cană de apă fierbinte. Se lasă la infuzat zece minute, se filtrează şi se bea cald, cu înghiţituri mici şi rare în caz de crampe musculare şi varice.
Cu decoctul de ghiocei se fac spălături locale în afecţiuni vaginale. Decoctul se prepară punînd la fiert, pentru 15 minute, într-un litru şi jumătate de apă, 30 de grame de plantă uscată.
Pentru comprese, se face o infuzie mai concentrată care se foloseşte împotriva durerilor locale. În combinaţie cu puţină zeamă de lămîie, compresele ajută şi împotriva petelor care apar pe piele odată cu înaintarea în vîrstă, dar şi pentru îndepărtarea pistruilor.
Împotriva durerilor reumatice, se prepară o soluţie din ţuică şi ghiocei cu care fac frecţii sau se pun comprese.
Comentariile sunt închise.