Cele mai bune lactate se prepară acasă

Se tot spune că lactatele nu trebuie să lipsească din alimentaţia noastră, în special pentru aportul de calciu. Trebuie să cunoaştem care sînt calităţile curative ale iaurtului, chefirului, laptelui integral şi brînzeturilor, pentru a alege felul şi cantitatea de lactat care aduc beneficii maxime pentru sănătate.

Iaurtul, aliment-minune

Iaurtul e un aliment extrem de benefic sănătăţii, contribuind la prelungirea vieţii. Mulţi îl consumă ca adjuvant al digestiei. Iaurtul acidofil ajută la redobîndirea florei bacteriene normale a colonului, ceea ce duce la o digestie completă şi la o valorificare mai bună a alimentelor bogate în fibre.

Cele cu fructe însă, nu sînt la fel de sănătoase ca iaurturile naturale şi nici nu sînt indicate persoanelor care vor să slăbească. Cuvîntul iaurt vine din limba turcă, youghurmak însemnînd „a îngroşa“. Puţini ştiu însă că iaurtul este originar din Bulgaria, ţara unde numărul de bătrîni centenari este foarte ridicat. La începutul secolului trecut, laureatul Nobel Ilia Mecinikov, colaboratorul lui Pasteur, a descoperit cei doi fermenţi lactici utilizaţi pentru fabricarea iaurtului: Streptococcus thermophilus şi Thermobacterium bulgaricus. Astăzi, europenii sînt cei mai mari consumatori de iaurt, aproximativ 12-20 litri de persoană, pe an. În general, iaurtul existent în comerţ nu păstrează mai nimic din compoziţia celui obţinut pe cale naturală, aditivii şi conservanţii transformînd acest lactat într-o bombă periculoasă pentru sănătate.

Chefirul, un leac străvechi

Chefirul este originar din Caucaz, mai precis din Osetia de Nord. Dar ţara care produce chefir la scară industrială este Rusia. Foarte mult timp însă, prepararea kefirului a fost transmisă din tată în fiu, reţeta preparării lui fiind secretă. Chefirul, care a pătruns de cîţiva ani şi pe piaţa românească, este un lapte fermentat sub acţiunea mai multor drojdii (Candida kefir) şi fermenţi, ceea ce îi conferă un gust deosebit, fiind şi uşor alcoolizat (1-2%). În mod tradiţional, fermentarea kefirului are loc la temperaturi de 20-22 de grade, timp de 1-2 zile. În funcţie de durata fermentării, chefirul poate fi de două feluri: slab (cu o perioadă de fermentare de 24 de ore) şi tare, la care perioada de fermentare este de 72 de ore. Primul este recomandat în special copiilor, după vîrsta de 7 ani, şi bătrînilor, iar cel de-al doilea este util în gastrite cu aciditate scăzută şi colite. Însă este contraindicat în ulcer, gastrite hiperacide şi pancreatite. Chefirul este benefic îm insomnii, nevroze şi alte afecţiuni la nivelul sistemului nervos. Mulţi specialişti recomandă kefirul chiar şi în dieta bolnavilor de SIDA.

Lapte bătut sau smîntînit

Laptele bătut se obţine prin fermentarea laptelui integral sau a celui parţial smîntînit, cu ajutorul bacteriilor lactice (streptococii lactici). Acestea, fie că se află în lapte în mod natural, fie că se însămînţează în laptele în prealabil pasteurizat cu o cultură pură de bacterii lactice. La laptele smîntînit, grăsimile sînt reduse la jumătate. Laptele integral sărac în grăsimi şi laptele smîntînit sînt asemănătoare din punct de vedere al conţinutului de minerale şi vitamine, precum şi în ceea ce priveşte nivelurile de proteine şi carbohidraţi. Singura diferenţă este cantitatea de grăsimi, laptele smîntînit fiind mai gras. Kumîsul seamănă cu chefirul, dar este ceva mai alcoolizat şi se fabrică din lapte de iapă, măgăriţă sau vacă. Savoarea sa deosebită este asemănătoare vinului alb. Această băutură este tradiţională în stepele Asiei, fiind apreciată încă din secolul XIII.

Comments

comments