Cum oblojim scrînteala de oase?
Medicina tradiţională are leacuri eficiente pentru scrînteli de oase şi vînătăi. De aceea, în casele de la ţară, gospodinele pun de cu vară la uscat flori de arnică, frunze de brusture, coada-calului, usturoi şi alte plante, numai pentru iarnă, anotimpul entorselor, luxaţiilor, fracturilor, degerăturilor, contuziilor, hematoamelor. Aceleaşi plante le găsim astăzi în farmaciile şi magazinele naturiste. Nu trebuie decît să ştim cum se folosesc. Iată tot ce ar trebui să ştiţi despre deplasarea oaselor şi ligamentelor şi cum poate fi tratată suferinţa. Pe lîngă tratamentul prescris de medici, e bine să aflăm şi ce foloseau în vechime strămoşii noştri, pe la sate. Experienţa lor, probată cu succes de mii de ani, e preluată azi de fitoterapie, ştiinţa care tămăduieşte cu ajutorul proprietăţilor curative ale plantelor. Iată cîteva sfaturi naturiste în caz de luxaţii, fracturi, dureri de oase, vînătăi.
Foi de varză, leacul perfect
Trebuie să ştiţi că, indiferent de afecţiune, există cîteva leacuri universale care s-au dovedit de-a lungul timpului extrem de eficace. Cele mai bune sînt frunzele proaspete de varză albă, spălate şi strivite pe o suprafaţă plană cu o sticlă, pentru ruperea nervurilor. Se încălzesc uşor, apoi se aşază în 2-3 straturi pe locul dureros, fixîndu-se cu un bandaj. Operaţia se repetă de 2 ori pe zi. Similar, se pot folosi frunze strivite de pătrunjel şi ţelină (amestecate cu untdelemn şi puţină sare), patlagină, podbal, turiţă mare, ceapă zdrobită cu sare şi rachiu, rădăcini de gulie, cartofi raşi, partea inferioară a unei coji de banană şi pastă din făină de in amestecată cu apă şi aplicată direct pe zona dureroasă. Pentru calmarea durerilor se aplică comprese cu apă rece, oţet şi sare, oţet aromat cu petale de trandafir, tinctură de iod şi apă de plumb (cu acetat şi oxid de plumb).
Vînătăile trec cu cartofi cruzi
Contuziile, adică leziunile ţesuturilor cauzate de căzături, se manifestă prin umflături, dureri acute şi învineţirea pielii (echimoze). Cel mai eficient tratament naturist este tinctura din flori de arnică (20 g flori macerate timp de 10 zile în 100 ml alcool concentrat), sub formă de comprese reci, ţinute pe contuziile fără plagă timp de 15-20 minute. Se mai pot pune comprese reci cu flori de coada-şoricelului. Cataplasmele şi băile locale cu flori de soc (infuzie din 40 g la 1 litru apă clocotită) au efecte antiinflamatoare şi calmează durerile. Pentru vînătăi, e bun decoctul de rădăcini de tătăneasă (4-5 linguri la 250 ml apă, fierte 15-20 minute). Zonele respective se ung cu alifie de cătină, gălbenele şi rădăcină rasă de untul-pămîntului. Un procedeu rapid constă în aşezarea pe contuzie a unui obiect metalic rece. Pe zona strivită se mai pot pune comprese cu infuzie din flori de gălbenele (2 linguri la 250 ml apă clocotită) sau cu decoct din frunze de iederă (2 linguri în 250 ml apă rece). Mai sînt indicate comprese cu macerat din castane sălbatice, decojite şi măcinate. Din bătrîni se ştie că vînătăile trec cu împachetări cu cartofi raşi, amestecaţi cu puţin lapte sau cu brînză de vaci.
Arnica, inamicul entorsei
Ceva mai grave, dar şi mai dureroase, sînt entorsele. Acestea sînt întinderi sau rupturi ale ligamentelor la nivelul încheieturilor de la glezne, genunchi, mîini şi umăr. Articulaţiile se umflă rapid, produc dureri puternice, iar după 2-3 zile apar vînătăi. La entorsele simple, se fac frecţii uşoare, cu apă rece şi sărată, apă cu oţet sau spirt. Dacă entorsa e mai gravă, se imobilizează articulaţiile cu atele. Piciorul trebuie să stea ridicat pe o pernă. Pentru masajul entorselor, se folosesc de 2-3 ori pe zi tincturi din flori de arnică, flori de gălbenele, rădăcini de tătăneasă, rădăcini de rodul-pămîntului, ardei iute, seminţe de muştar şi bitter suedez. Sînt bune şi cataplasmele din frunze de podbal, rădăcini şi frunze de brusture, turiţă mare, muguri de plop negru şi conifere, arnică cu lapte macerate timp de 7 zile în tinctură de lavandă (100 g flori în 100 ml alcool), terci din rădăcini proaspete de tătăneasă, terci din cartofi raşi, foi de varză, frunze de mentă şi argilă. Alte remedii: uleiuri din flori de sunătoare, cimbrişor şi bulbi zdrobiţi de usturoi, unguente de gălbenele, arnică şi tătăneasă, pulbere din frunze uscate şi mărunţite de urzică. O altă reţetă se prepară dintr-o lingură cu miere de albine, o lingură de sare şi un albuş de ou, care se bat bine şi se aplică pe entorsă, după care se bandajează.
Macerate pentru luxaţii
În cazul luxaţiilor, suprafeţele articulare de la nivelul capetelor osoase pierd contactul între ele; apare o dislocare pentru care medicul ortoped trebuie să intervină în vederea restabilirii unei bune îmbinări între oase la nivelul articulaţiei. Apar şi vînătăi, iar durerile sînt foarte mari. Se recomandă repaus şi comprese reci cu terci de rădăcini de brusture, decoct de podbal (50-100 g frunze sau rădăcini/l) şi salvie (100 g/l de vin). Se unge zona cu ulei de cimbru, ulei de sunătoare, preparat din 0,5 kg plantă macerată timp de 4 zile la un litru ulei de floarea-soarelui şi 1/2 1 vin alb. Amestecul se fierbe 4 ore la baie de apă, pînă se evaporă vinul. Se strecoară şi se păstrează în sticluţe colorate, la întuneric. Pe vînătăi, se aplică nişte cataplasme cu frunze şi flori de arnică strivite sau flori zdrobite de bănuţi, lavandă. Pentru întinderile de ligament se prepară macerat de untul-pămîntului în gaz. Planta se curăţă de coajă, se dă pe răzătoarea mică, se pune în sticlă cu gură largă şi se toarnă gaz (3/4). Se lasă la macerat 8 zile, apoi se ung părţile dureroase, zilnic. Se stropeşte pîine neagră cu bitter suedez, se pune într-un săculeţ de tifon şi se leagă pe locul dureros.
Terci de tătăneasă pentru fracturi
Fracturile sînt cele mai grave traumatisme ale oaselor. Acestea se rup sau se fisurează, locul se tumefiază şi e foarte dureros. Ce facem în caz de fracturi? În primul rînd se va imobiliza osul prin bandajare, eventual o atelă care să ţină imobil membrul lezat. Medicul îl va pune în ghips. Tratamentele fitoterapeutice sînt predominant externe. Astfel, compresele pot fi cu decoct de tătăneasă (2 linguriţe rădăcină mărunţită la 1 litru apă, se fierbe 20-30 minute, se strecoară şi se aplică în zona fracturată), infuzie din rizomi de pir (1 lingură la 200 ml apă clocotită), decoct din coji de nucă (40 g la 1 litru apă, se fierbe 20 minute şi se strecoară). Pentru cataplasme se recomandă terciul de tătăneasă şi fructe de castan sălbatic. Zona se masează cu macerat din rădăcini de tătăneasă (20 g în 100 ml alcool 700), folosit după 14 zile) şi unguente de tătăneasă, răşină şi vinariţă, cu efecte antiinflamatoare. Se pudrează cu pulbere de rădăcini uscate şi măcinate de coada-calului. În uz intern, este indicat un consum ridicat de ceapă, cu rol în creşterea masei osoase şi întărirea oaselor.
Necazuri cu articulaţiile
Dacă apar întinderi musculare şi rupturi de muşchi, se pun comprese cu esenţă de gălbenele. Se fierbe apa şi se adaugă o lingură de bicarbonat de sodiu. După ce apa se răceşte puţin, se introduce în vas mîna suferindă. În caz de leziuni ale coloanei vertebrale, se unge zona cu alifie de drăgaică şi se fac frecţii cu esenţă de coada-şoricelului şi rădăcini de tătăneasă. Se recomandă şi băi de cimbru şi coada-şoricelului. Dacă e afectată zona coccisului, se pune într-un săculeţ de tifon pîine neagră stropită cu bitter suedez. Pielea se unge cu alifie de gălbenele. Umflăturile la genunchi trec cu alifie de gălbenele şi comprese cu bitter suedez. Frunze de brînca-ursului se aplică pe locul bolnav şi se leagă cu o pînză curată. Se bea ceai de coada-calului (3 căni/zi) şi ceai de frunze de mesteacăn (1 cană/zi). După 3 zile, umflăturile dispar. Se aplică pe genunchiul bolnav comprese cu flori de muşeţel calde, coada-calului. Dacă în articulaţie se acumulează lichid, se pun frunze de brusture şi se leagă cu un fular cald. O reţetă foarte bună contra lichidului la genunchi şi pentru întinderile de ligamente se prepară din 100 flori de păpădie peste care se toarnă o sticluţă de apă de colonie. Se lasă timp de 7 zile la macerat. Se fac frecţii şi comprese. Este bine să se mănînce vişine cu lapte.
Leacuri băbeşti pentru oase frînte
– Coada-calului consolidează oasele şi vindecă rapid fracturile prin aportul mare de minerale conţinut, în special siliciu, calciu şi magneziu. Este bine să se ia 3-4 linguriţe de pulbere de plantă, cu 5-10 minute înainte de masă.
– Pentru durerile acute din timpul nopţii aplicaţi comprese din: 1 lingură de miere de albine, 2 linguri de rachiu, o lingură de apă distilată.
– Gălbenelele se stropesc cu apă, apoi se storc la centrifugă. Se aplică sub formă de cataplasme pe locurile afectate.
– Alifie din fructe de vîsc: 100 g fructe de vîsc strivite şi 100 g untură încălzită se amestecă spumă.
– Se spală frunze proaspete de brusture, se zdrobesc, se aplică sub formă de cataplasmă, de mai multe ori pe zi pînă dispare problema.
– Pentru dureri de oase sînt recomandate cataplasmele cu argilă, clorură de magneziu (2 g) şi ser fiziologic (2 ml), timp de 1-2 ore. Se bea zilnic o cană de infuzie de flori de ciuboţica-cucului, pînă cînd durerile dispar.
– Pentru reducerea inflamaţiei în primele ore de la producerea fracturii, se aplică miez de pîine îmbibat cu vin roşu, o ceapă strivită (nu tăiată, pentru că este nevoie de zeamă, ea fiind cea care acţionează) peste care se pune sare grunjoasă.
– Pe hematom se pune un pachet de mazăre congelată.
– Arnica se aplică sub formă de comprese pe locul dureros, peste pielea unsă în prealabil cu ulei de măsline sau alifie de gălbenele. O luxaţie astfel tratată cedează în 2-3 zile, oricît ar fi de dureroasă şi de inflamată. Administrată intern, cîte 3 picături în puţină apă, sau adăugată la băi de plante cu urzică, ferigă şi flori de fîn, tinctura de arnică este utilă şi la calmarea durerilor, febrei, inflamaţiilor.
– Se toacă foarte mărunt patru căţei de usturoi şi se amestecă cu 250 ml ulei de măsline. Se aplică masînd încet. Acest medicament este numit „muştarul diavolului“. Era folosit altădată pentru calmarea durerilor musculare, a crampelor şi a durerilor provocate de entorse.
Articolul integral în Monitorul Expres
Comentariile sunt închise.