Cervana, planta care reglează tiroida
Cervana mai are şi alte denumiri populare: cătuşe, ciorvană, carvană, durerea inimii, iarba lui ceas rău. În tradiţia populară, sucul plantei amestecat cu sulfat de fier se întrebuinţa pentru colorarea pînzeturilor. Frunzele au fost folosite contra tusei. Planta se culege înainte de înflorire şi acţionează asupra hormonului tiroidei, reglînd activitatea acestei glande, inhibă metabolismul iodului şi deversarea tiroxinei în tiroidă. E un bun diuretic şi vasoconstrictor periferic. Se foloseşte doar planta proaspătă sau cea uscată la umbră şi făcută praf. Stimulează şi pofta de mîncare, calmează tusea şi cicatrizează rănile.
Sucul proaspăt obţinut prin stoarcerea plantei se recomandă în doze de cîte o linguriţă, de 3 ori pe zi, înainte de mese cu 15 minute.
Din ceaiul obţinut dintr-o linguriţă de plantă în 250 ml apă, se beau cîte două căni pe zi, înainte de a mînca. Tinctura de cervană se administrează în cîte 30-50 de picături (1-2 ml) de 3 ori pe zi.
Pulberea se ia cîte un vîrf de cuţit, de 3 ori pe zi, pe stomacul gol, apoi se bea apă. Se pot face cure de lungă durată, în afecţiuni tiroidiene sau a altor glande (suprarenale), anorexie, alopecie, dismenoree, edeme, tuse de diferite etiologii. De asemenea, cervana combate stările de nelinişte, palpitaţiile, senzaţia de sufocare determinată de hipertiroidie, palpitaţiile de natură neuro-vegetativă. Reglează activitatea glandelor suprarenale şi scade febra.
Contraindicaţii: nu se administrează în caz de hipotiroidie, iar femeile însărcinate şi cele care alăptează trebuie să evite preparatele care conţin cervană.
Comentariile sunt închise.