De ce autismul este mai frecvent la băieţi?
De ce autismul este mai frecvent la băieţi? Diferenţele structurale din creierul persoanelor de gen masculin ar putea explica de ce autismul este mai frecvent la bărbaţi decît la femei, sugerează un nou studiu.
Femeile au de trei ori mai multe şanse de a avea tulburări din spectrul autismului, dacă anatomia creierului lor semăna cu cea a bărbaţilor.
„În mod specific, aceste femei au avut zone corticale mult mai multe groase decît cele normale, o trăsătură în general, observată în creierul de gen masculin”, a spus dr. Mathew Lorber, de la Spitalul Lenox Hill din New York.
„Acest studiu nu este cu siguranţă concludent, dar propune o explicaţie pentru autismul care se regăseşte mult mai frecvent printre bărbaţi”. Acest lucru ar putea însemna că e ceva în legătură cu modul în care este structurat creierul genului masculin, ceva care îi face pe bărbaţi mai predispuşi să dezvolte autism, deşi studiul nu a dovedit că tocmai aceste diferenţe anatomice constituie cauza tulburării.
Autismul este de două pînă la cinci ori mai frecvent la bărbaţi
Autismul este de două pînă la cinci ori mai frecvent la bărbaţi decît la femei, potrivit studiului. Cercetările anterioare au sugerat că biologia bărbaţilor ar creşte acest risc.
Pentru a testa această teorie, o echipă condusă de Christine Ecker, de la Universitatea Goethe din Frankfurt, a scanat creierul a 98 adulţi dreptaci cu autism şi a 98 de bărbaţi sănătoşi neurologic, pentru comparaţie.
Scanările s-au axat pe grosimea cortexului cerebral, stratul exterior al ţesutului cenuşiu din creier. Aceasta grosime variază în mod obişnuit la bărbaţi şi femei, iar în autism este modificată.
Bărbaţii cu autism au avut structuri cerebrale similare cu cele ale bărbaţilor sănătoşi. Dar creierul femeilor cu autism pare a fi mai similar structural cu cel al bărbaţilor decît al altor femei, au descoperit cercetătorii. Ceea ce înseamnă că autismul „preferă” creierul de tip masculin.
Mathew Pletcher de la Autism Speaks a spus: „Această lucrare sugerează că schimbările în caracteristicile specifice ale creierului pot fi asociate cu autismul, la unele femei”.
Lorber a remarcat faptul că, în acest moment, nimeni nu ştie de ce grosimea cortexului ar putea fi legată de autism. Totuşi, „aceste constatări dau mai multă credibilitate ipotezei că biologia creierului joacă un rol major în dezvoltarea tulburărilor din spectrul autismului. De asemenea, sugerează ca, atunci cînd încercăm să diagnosticăm autismul, să examinăm şi regiunile corticale din creier”, spune Lorber.
Studiul „nu oferă perspective directe în tratarea mai eficientă a autismului”, dar, pe măsură ce medicii vor afla mai multe despre modul în care structura creierului se relaţionează cu autismul, vor fi create tratamente adecvate.
Pletcher a avertizat că „Din păcate, studiul nu include suficiente persoane pentru a fi siguri că această schimbare în structura creierului este semnificativă. Mai mult decît atît, nu este clar dacă diferenţele observate în studiu au un impact funcţional asupra creierului sau dacă ar putea juca un rol în caracteristicile comportamentale şi sociale ale autismului”.
Sursa: medicinenet.com
Comentariile sunt închise.