Acarienii, inamicii ascunşi în fiecare casă
Acarienii, inamicii ascunşi în fiecare casă. Oricît de mult efort am depune ca să curăţăm casa şi oricît de moderne ar fi utilajele folosite, curăţenie perfectă nu există. Praful poate fi şters, dar nu îndepărtat în totalitate, iar aceste particule fine care plutesc în aer generează probleme de sănătate mai mari decît ne imaginăm. Praful aduce în casă săruri de plumb şi cadmiu emise de ţevile de eşapament ale automobilelor. În praf vieţuiesc numeroase microorganisme dăunătoare, dintre care cele mai periculoase sînt acarienii de praf. Alergii, astm bronşic, dermatite, infecţii, acestea sînt principalele boli cu care ne ameninţă acarienii prezenţi în haine, covoare, draperii, cărţi. Bucătăria, care ar trebui să fie cel mai igienic loc din casă, e de asemenea o sursă de germeni. Baia, animalul de companie şi chiar noi înşine ne sîntem nouă focare de boli, transmise prin intermediul firelor de praf. Praful din casă constituie un inamic permanent, care nu poate fi pe deplin învins. Însă nici nu poate fi lăsat să cîştige. E bine să ţinem cont de cîteva sfaturi care ne vor ajuta să respirăm un aer mai sănătos în propriile noastre case.
Aerul din casă, mai important decît credem
Sîntem înconjuraţi de praf pretutindeni şi, în special, în casele noastre. Nivelul poluanţilor în aerul din interiorul locuinţei poate fi de 2,5 pînă la 100 de ori mai ridicat decît în aerul de exterior. La fiecare inspiraţie inhalăm între 40.000 şi 75.000 de particule de praf. Un gram de praf conţine 700 de milioane de particule diferite, care ne ameninţă sănătatea. Pe parcursul evoluţiei, corpul uman s-a adaptat să lupte cu praful, dar astăzi, praful are o structură total diferită şi este, de departe, mult mai dăunător. Organismele internaţionale au inclus aerul de interior de proastă calitate printre primele cinci riscuri de mediu asupra sănătăţii publice. Recircularea aerului, în special, în sistemele normale de ventilaţie, duce la înmulţirea mucegaiului, bacteriilor, virusurilor. Organismul uman nu este capabil să combată aceste invazii. Efectul este lent şi tăcut. Putem să nu conştientizăm adevăratele efecte asupra corpului nostru decît după ani de expunere. În mod normal, un aer bun acţionează favorabil asupra organismului uman prin intensificarea metabolismului, întărirea sistemului nervos şi îmbunătăţirea activităţii aparatului cardiovascular. O casă în care aerul este sănătos, este una fără curenţi de aer, fără umiditate excesivă, ventilată natural, prin deschiderea ferestrelor, şi, mai ales, menţinută curată.
Toamna, acarienii se înmulţesc
Ştergem praful şi batem covoarele, dar după două zile, totul e la loc. Praful este un duşman care nu se lasă uşor învins. Dintre cele mai periculoase componente ale prafului, acarienii nu se văd cu ochiul liber, dar există cu milioanele, supravieţuind în cele mai ascunse unghere. Acarienii din praf (o specie înrudită cu păianjenii) se hrănesc cu componentele organice prezente în praful domestic. Aproximativ 20% din populaţia lumii prezintă sensibilitate la acarieni, estimează cele mai noi studii. Pot provoca rinită alergică, crize de astm, conjunctivită şi boli de piele, spun specialiştii. În unele situaţii, acarienii pot duce la apariţia unor boli de piele precum prurigo (o afecţiune ce se manifestă prin apariţia unor băşicuţe la nivelul pielii şi prin mîncărimi intense). De asemenea, pot declanşa inflamaţii la nivelul rădăcinii firelor de păr din zona feţei, ducînd la apariţia rozaceei. De fapt, sursa acestor boli nu sînt acarienii, cît dejecţiile lor, care plutesc în praf. Căldura şi umezeala le sînt pe plac. Acarienii sălăşluiesc în special în ţesături precum saltelele, pernele, aşternuturile de pat, covoarele sau mobilierul tapiţat, hrănindu-se cu celulele moarte ale pielii. Persoanele cu predispoziţie alergică trebuie să ia măsuri pentru îndepărtarea lor, mai ales primăvara şi toamna, cînd reproducerea lor este mai accelerată.
Patul, sediul coloniilor de microbi
Lupta contra acarienilor trebuie să înceapă în dormitor. Este indicat să renunţaţi la tapiţerii, la pernele din pene, la covoare, la cărţi şi la perdele, deoarece aceste obiecte menţin praful. De asemenea, lenjeria de pat trebuie spălată săptămînal cu apă fierbinte, praful trebuie şters şi aspirat periodic, iar în încăpere este bine să se menţină o temperatură mai mică de 23 de grade Celsius. Acarienii mor la temperaturi extreme. Astfel, se pot folosi aspiratoare cu aburi pentru a aspira toate suprafeţele. Pernele, carpetele pufoase şi jucăriile de pluş se pot introduce din cînd în cînd la congelator sau în lada frigorifică. Este bine ca persoanele cu predispoziţie alergică să folosească lenjerie, perne şi pilote antiacarieni. Aşternuturile pot fi un adevărat paradis pentru acarieni, care se adună în jurul resturilor uscate de sînge, salivă, sudoare şi, practic toate fluidele corporale la care vă puteţi gîndi. Cel mai obişnuit pat poate fi colonizat de circa două milioane de acarieni, iar o pernă medie poate creşte de două ori în greutate din cauza excrementelor acestora. Practic oriunde doarme un om, după 48 de ore, încep să se dezvolte acarienii. Este cunoscut faptul că, după aproximativ cinci ani, o saltea îşi dublează greutatea datorită acumulărilor de piele moartă şi a activităţii acarienilor. Într-un singur gram pot mişuna pînă la 48.000 de acarieni.
Cum luptăm cu acarienii?
Folosiţi o husă impermeabilă pentru saltea, pentru a împiedica accesul acarienilor în aşternururi şi pernă, spălaţi săptămînal lenjeria la temperatură ridicată, eliminaţi păturile ca aşternut, aspiraţi salteaua. Dacă aveţi animale de casă, evitaţi să le lăsaţi în pat. Este preferabilă lenjeria albă, care se poate spăla la temperaturi mai ridicate, distrugîndu-se astfel particulele vii. Înlocuiţi pernele vechi cu altele noi, cel puţin o dată la trei ani. Camera copilului nu trebuie supraîncărcată cu pluşuri, iar jucăriile din pluş ar trebui spălate în fiecare lună. Saltelele din materiale sintetice sînt o alegere mai bună decît cele din fulgi sau din lînă. Un studiu recent realizat în SUA arată că acarienii cresc riscul de apariţie a anxietăţii şi a depresiei. Iar astfel de probleme pot apărea şi în urma inhalării sporilor de mucegai, deoarece eliberează toxine ce afectează sistemul nervos. Cercetătorii canadieni au descoperit că acarienii pot transmite microbi rezistenţi la antibiotice. Iniţial, înţepătura acestor microorganisme nu se simte, întrucît injectează în corp o substanţă cu efect anestezic şi anticoagulant care le permite să soarbă în voie sînge. Abia dimineaţă se pot observa înţepăturile şi petele roşii în linie, pe braţe sau în zona umerilor, adesea însoţite de mîncărimi. De obicei, aceste reacţii locale nu necesită tratament, exceptînd situaţiile cînd apar infecţii (mai ales din cauza scărpinatului excesiv).
Ce facem cu păturile şi mobila?
Una dintre cele mai eficiente metode de a nu scăpa nicio zonă necurăţată este să ne apucăm de curăţenie într-o zi însorită, cînd se pot vedea mai bine zonele prăfuite. Rafturile deschise, pline cu mărunţişuri sînt cel mai greu de curăţat. Depozitaţi lucrurile în cutii şi casete. Nu încărcaţi rafturile cu obiecte de decor, dacă nu sînt închise cu sticlă. Păturile, aşternuturile, prosoapele, hainele şi celelalte ţesături folosite rar trebuie depozitate în saci de plastic închişi ermetic. Lucrurile sigilate nu se vor umple de praf. Curăţaţi şi aspiraţi covoarele de două ori pe săptămînă. Ideal ar fi ca sacul aspiratorului să aibă şi un purificator. Spălătoriile specializate ştiu să facă acest lucru mult mai eficient, dacă nu aveţi un aspirator performant. Praful se poate depozita oriunde. Ştergeţi şi rafturile cele mai de sus, spatele mobilei, pe sub mobile, ungherele ascunse. Draperiile trebuie spălate măcar o dată pe săptămînă la 60 grade C, iar păturile cel puţin o dată pe lună. În locul acestora, sînt mai sănătoase jaluzelele. Parchetul stratificat sau laminat sau pardoselile de marmură sau gresie sînt mai bune decît mocheta sau covoarele. Pentru pereţi, există vopsele speciale anti-acarieni. E de preferat ca între mobile şi perete să lăsaţi un spaţiu de aproximativ 12 centimetri. Dulapurile sînt „rezervoare” de praf, trebuie să le ţineţi închise şi să curăţaţi periodic podeaua acestora.
Nici bucătăria nu e perfect curată
O casă în care există un purificator de aer, care filtrează peste 99% dintre cele mai mici particule de praf, va fi o casă curată. Folosiţi spray-uri şi soluţii antistatice. Ştergeţi praful o dată la două zile, cu o cîrpă umedă. Aerisiţi în fiecare zi casa şi încercaţi să menţineţi o temperatură nu foarte ridicată. Curăţaţi periodic filtrele aerului condiţionat. Bucătăria e şi ea sursă de agenţi nocivi sănătăţii. Scurgerea de la chiuvetă (unde circa jumătate de milion de bacterii stau pe o suprafaţă de 2,5 cm pătraţi), blaturile, bureţii, prosoapele trebuie să fie permanent curăţate cu soluţii antibacteriene sau măcar cu detergent şi apă fierbinte. Bacteriile pot fi aduse în bucătărie odată cu sacoşele de cumpărături. Dacă depozităm inadecvat carnea crudă, ouăle, produsele lactate şi legumele, se poate transmite infecţia cu salmonella, una dintre cele mai răspîndite infecţii de tip alimentar. Aruncaţi gunoiul zilnic, pentru a nu atrage insectele. Frigiderul trebuie curăţat şi el săptămînal. Bureţii şi lavetele ar trebui ţinute zilnic în apă clocotită, timp de 5 minute, iar periodic schimbate.
Pericolele din baie
În baie, nu e importantă doar igiena toaletei şi a chiuvetei. Germenii îndepărtaţi în timpul spălării, rămîn pe cada de baie. În 26% dintre căzi se află o bacterie care poate produce infecţii ale pielii. Folosiţi un dezinfectant o dată pe săptămănă pentru curăţirea căzii şi apoi uscaţi cu un prosop curat. Dacă nu schimbaţi suficient de des prosopul şi mai ales dacă îl folosiţi împreună cu alte persoane, puteţi contracta stafilococul auriu, un microb ce se transmite de pe piele pe ţesătură. Circa 50 % din oameni sînt purtătorii acestui microb, care poate duce la infecţii superficiale ale pielii pînă la afecţiuni severe, precum septicemia sau meningita. Pe fiecare piesă de lenjerie intimă se află o zecime de gram de materii fecale, care nu dispar întotdeauna prin spălare. Dacă veţi folosi o temperatură de minimum 60 de grade C, bacteriile periculoase, precum E. Coli, atît de uşor transmisibilă, se vor distruge. Curăţenia în baie se face de sus în jos, curăţînd mai întîi corpurile de iluminat din baie, apoi dulapurile, oglinda, faianţa, robineţii, chiuveta, cada, toaleta şi apoi gresia pardoselei. Lamele de ras se schimbă după maximum două-trei utilizări, iar periuţa de dinţi, la fiecare trei luni. Cavitatea orală conţine în jur de 100 de milioane de microbi pe mililitru de salivă. După folosirea periuţei de dinţi, aceasta trebuie curăţată cu apă fierbinte şi lăsată să se usuce. Dacă o acoperiţi cu suportul special, umezeala va favoriza înmulţirea bacteriilor. Peria de păr nu trebuie folosită în comun cu alt membru al casei.
Alergiile preferă persoanele de sex masculin
Trebuie să acţionăm şi în locuri cărora de obicei nu le acordăm prea multă atenţie, cum ar fi clanţele uşilor, întrerupătoare, telecomandă. Telefonul, mouse-ul, tastatura, televizorul sînt obiecte indispensabile pe care le atingem în fiecare zi. Acestea pot fi contaminate inclusiv cu streptococul auriu. O dată pe zi, aceste obiecte trebuie şterse cu un şerveţel dezinfectant. Tot ce se lipeşte de talpa pantofului ajunge în casă, de la polen, praf, pestidice, bacterii. Descălţaţi-vă imediat ce aţi intrat în casă şi curăţaţi covoraşul abraziv de la intrare de două ori pe săptămînă. Aproximativ 20% din populaţie prezintă sensibilitate la praf, care creşte riscul de a dezvolta diverse boli alergice, precum astm, rinită alergică persistentă şi dermatite atopice. Inhalarea materiilor fecale ale acarienilor provoacă respiraţie zgomotoasă, strănut, iritaţia ochilor, nas care curge. Rinita alergică este cea mai frecventă formă de alergie determinată de praful din casă. Suspiciunile acestei afecţiuni apar atunci cînd în familie s-au înregistrat mai multe îmbolnăviri alergice, bolnavul a avut şi alte alergii, simptomele apar într-o singură zonă din locuinţă, iar tratamentul cu antibiotice nu este eficient. Bolnavul nu prezintă febră, deşi simptomele sînt foarte pronunţate, iar rinoreea apoasă se menţine mai mult de şapte-zece zile. Alergiile sînt mai frecvente la persoanele de sex masculin şi la primii născuţi.
Cît praf acumulează locuinţa ta?
• Într-o casă, praful este compus din praf atmosferic, particule provenite de la cei ce locuiesc în spaţiul respectiv (fragmente de piele, unghii, păr) şi de la fibrele din materialele textile din casă. Recent, oamenii de ştiinţă din Germania au constatat în cadrul unui studiu că, pe fiecare metru pătrat din apartamente, în medie, se acumulează cîte trei grame de praf pe zi. Cantitatea de praf depusă depinde şi de vîrsta clădirii, cu cît este mai veche, cu atît se acumulează mai mult praf. Locuinţele din mediul urban, comparativ cu cele din regiunile rurale, conţin mai puţin praf, dar praful de la oraş este mult mai dăunător pentru sănătate. Un apartament expus la soare şi bine aerisit e mai sănătos pentru că razele ultraviolete reprezintă un bactericid eficient.
Articolul integral în Monitorul Expres
Comentariile sunt închise.