Usturoiţa conţine antidotul nicotinei
Usturoiţa se mai numeşe popular unghia-găii. Este o plantă ierboasă, cu păstăi de 3-4 cm lungime, care creşte prin păduri, tufişuri, poieni, fîneţe, livezi şi este meliferă.
În scopuri medicinale se colectează întreaga plantă, cu rădăcini şi păstăi, la începutul fructificării (august-septembrie). Se foloseşte după uscare, sub formă de decoct pentru eliminarea limbricilor, calmarea durerilor pulmonare sau digestive şi în hernie.
În utilizare externă, usturoiţa fiartă în lapte calmează eritemele pielii produse de iritaţii sau arsuri solare, mai ales eritemul fesier al bebeluşilor.
Frunzele fragede ale usturoiţei, recoltate primăvara, înaintea sau la începutul înfloritului, în stare proaspătă, au gust uşor picant şi miros asemănător usturoiului, de aceea planta e confundată cu leurda. Are proprietăţi depurative şi tonice, fiind indicată în curele de primăvară, pentru epurarea organismului şi pentru combaterea asteniei de sezon.
Organele verzi şi fragede ale plantei conţin principii care acţionează ca antidot pentru nicotină şi care, în acelaşi timp, curăţă alveolele pulmonare de depuneri. Din acest motiv, usturoiţa este o detoxificantă ideală pentru fumători, avînd şi un rol preventiv în declanşarea cancerului pulmonar. Usturoiţa proaspătă completează cu succes tratamentele specifice ale bolnavilor de astm, bronşită, reumatism şi al celor care prezintă alergii la toxinele bacteriene. Prin conţinutul mare de vitamina C, organele verzi ale plantei combat scorbutul, întăresc imunitatea şi frînează procesele de îmbătrînire. La cei care suferă de diabet, curele cu usturoiţă ajută la prevenirea complicaţiilor specifice acestei boli.
Atenţie! Usturoiţa este o plantă complet lipsită de toxicitate. Totuşi, nu este indicat ca planta să se administreze celor care suferă de gastrită cronică. Nu se indică folosirea usturoiţei în caz de nefrită.