Categories: DPlante medicinale

Dediţelul, recomandat în dureri spastice

Dediţelul mai este cunoscut şi sub denumirea populară de floarea vîntului, iarba vîntului, oiţe albe, vînturele, adormiţele. Dediţelul creşte prin fîneţe, pîrloage, terenuri virane, în general în locuri însorite şi puţin umblate. Pentru utilizare medicinală, se recoltează planta întreagă, inclusiv rizomul.

Substanţele active conţinute fac ca planta să fie indicată în calmarea durerilor spastice, mai ales a durerilor uterine, precum şi în alte afecţiuni genitale, printre care şi menstruaţiile dureroase. Planta poate fi utilizată în uz intern în reumatism articular, nevralgie sciatică, tahicardie, paralizie, calmarea spasmelor gastrointestinale, nevroze, migrene, tahicardie, dismenoree şi chiar tuse spasmodică. În uz extern, dediţelul e folosit pentru paralizie, psoriazis, pareze ale nervilor periferici, micoze cutanate, eczeme uscate.

Din dediţel, în medicina tradiţională se prepară un decoct, folosit pentru baie.

Principalul preparat care se obţine este tinctura. Are un gust extrem de înţepător asupra limbii şi foselor nazale. Acţionează rapid, absorbţia sa afectînd aproape imediat sistemul nervos central. Doza recomandată, în formă lichidă, este de cîteva picături direct sub limbă sau diluate în puţină apă. Dozele mai mari nu vor fi mai eficiente, dacă cele mici nu au avut efect.

Planta este extrem de toxică, trebuie să urmaţi sfatul medicului şi doza recomandată. Ingestia unor cantităţi mari (peste 30 de picături) poate produce efecte puternice asupra sistemului nervos, cu apariţia unei senzaţii de frig (rece), transpiraţii reci, ameţeli, în timp ce dozele mici nu prezintă niciun fel de efecte secundare. Potrivit fitoterapeuţilor, prin uscare, planta îşi pierde cea mai mare parte din otravă, dar, şi din virtuţile medicinale.