Vulturica, prietena ficatului

Vulturica este o plantă  cu petale galbene sau portocalii, cu calităţi terapeutice. Florile şi frunzele conţin acid cafeic, acid clorogenic şi alţi acizi organici, tanin şi numeroase săruri minerale, planta fiind cunoscută drept antiulceroasă, astringentă, hemostatică, diuretică şi chiar energetică. Vulturica tratează rănile şi afecţiunile bucale. În tradiţia populară, ceaiul se folosea la gargară contra amigdalitei şi inflamaţiilor gîtului şi cavităţii orale. Vulturica vizează de asemenea afecţiuni precum: cele hepatice, faringita, diareea, edemele, febra, infecţia urinară, nefrozele, ulcerul gastric şi duodenal, arteroscleroza ori astenia.
Sub formă de ceai, decoct sau infuzie se folosea contra diareei cronice, piatră la rinichi, boli intestinale. Infuzia se prepară dintr-o lingură de plantă mărunţită la 250 ml apă şi se fierbe 10-15 minute. Se consumă 2-3 căni pe zi.

Părţile aeriene se fierbeau şi decoctul se lua intern. iar cu plantele rămase se făceau cataplasme în dureri de piept. Decoct: se fierb 1-2 linguri de plantă mărunţită într-o ceaşcă de apă, timp de 5—10 minute. Se strecoară şi se beau 1-2 ceşti în diaree, boli de plămîni, ulcer, litiază renală, hemoragie nazală şi uterină, boli de ficat, edeme, ascită, oligurie, hematurie, afecţiuni bucale.

Planta proaspătă conţine un suc lăptos de culoare albă (care devine cafeniu şi vîscos imediat ce ia contact cu aerul) cu care se poate spăla pleoapa pentru limpezirea vederii şi reducerea inflamaţiilor oculare.

Comments

comments