Nufărul alb, bun în inflamaţiile articulare

Nufărul alb a fost folosit în vechime pentru tratarea afecţiunilor respiratorii. Se spăla rizomul, se toca mărunt şi se fierbea în vin alb, apoi se dădea bolnavului cu boli de piept. Resturile amestecate cu miere erau remediu în tuse, afecţiuni ale plămînilor, tuberculoză. Siropul sau dulceaţa din florile plantei s-au dovedit calmante eficiente. Cu decoctul florilor se spălau umflăturile, iar cu restul se legau zonele afectate pentru a da înapoi. Infuziile din flori erau larg folosite în medicina populară pentru potolirea setei, ca somnifere, iar cele din frunze, contra gălbinării. Frunzele de nufăr alb se foloseau în industria pielăriei, iar licorile obţinute din rădăcini erau bune şi în afecţiuni ale rinichilor. Planta era şi colorant, pentru nuanţa neagră intensă pe care o imprimă ţesăturilor.

În farmacia modernă, nufărul este cardiotonic, astringent, tonic, nutritiv, sedativ. Este bun în tratarea unor boli ca: diaree, edeme cardio-renale, hiperexcitabilitate sexuală, insomnie, insuficienţă cardiacă, nevroze, poluţii nocturne, pleurezie, pneumonie, tuberculoză pulmonară.

Rădăcinile fierte în bere constituie un remediu eficient pentru întărirea părului.

Din flori, se prepară o infuzie, o linguriţă de plantă la 250 ml apă clocotită. Se acoperă 10 minute şi se strecoară. Se pot consuma două căni pe zi. Infuzia oblojeşte inflamaţiile articulare şi edemele sub formă de comprese aplicate pe locul bolnav.

Pentru tratamente externe, se foloseşte rizom mărunţit, fiert timp de 5 minute.

Seminţele prăjite de nufăr alb se folosesc şi ca înlocuitor al cafelei.

În România, nufărul alb este o plantă ocrotită.

Comments

comments