Categories: Plante medicinaleS

Strugurii-ursului, leac în tratarea herpesului

Planta este un arbust mic care creşte spontan în zona alpină. Florile au culoare roşie sau albă. La noi în ţară este o plantă ocrotită prin lege. Denumiri populare: porumbeaua ursului, merişorul cîinelui. În scop fitoterapeutic se utilizează frunzele recoltate în lunile mai sau iunie. Strugurii-ursului au calităţi diuretice, astringente, antiseptice, tonice, emoliente, dezinfectante. Planta conţine glucide, lipide, proteine, acizi organici, tanin, rezine, glicozizi fenolici şi flavonici, minerale, flavonoide, acid ascorbic, riboflavină, tiamină, saponine.

În uz intern, această plantă este recomandată sub formă de infuzie şi decoct în inflamaţii ale căilor urinare, pietre şi nisip la rinichi, incontinenţă urinară, diaree, litiază urinară, dizenterie, enterocolită, hematurie, metrorargie, hemoragii uterine. Strugurii-ursului se combină excelent cu pirul tîrîtor şi coada şoricelului, pentru infecţiile tractului urinar. Infuzia se prepară dintr-o cană de apă fierbinte turnată peste 1-2 linguriţe de frunze uscate. Se lasă 10-15 min. Se bea de trei ori pe zi.

Extern, strugurii-ursului tratează leucorea, ulceraţiile vaginale, sub formă de băi sau spălături locale. Decoctul din frunze uscate de strugurii-ursului se obţine dintr-o lingură de plantă la o cană de apă. După ce se fierbe timp de 15 minute, se strecoară şi se foloseşte în uz extern sub formă de comprese pentru tratarea herpesului.

Tinctura se prepară din 20 grame de plantă la 100ml alcool de 70 de grade, lăsate la macerat două săptămîni. Se strecoară şi se administrează cîte 25-30 de picături de 3 ori pe zi.

Atenţie! Nu se recomandă consumul plantei sub nicio formă copiilor mai mici de 12 ani, femeilor însărcinate sau celor care alăptează.