Indiciile care trimit spre riscul de a dezvolta boala Parkinson se ascund în locuri neobișnuite, potrivit unui studiu recent. Mici schimbări care au loc la nivelul ADN-ului au fost legate de boala Parkinson, a doua cea mai frecventă tulburare neurodegenerativă după Alzheimer. Aceste modificări au fost găsite nu numai în celulele creierului, unde era de așteptat, ci și în ficat, grăsime, sistem imunitar şi celule embrionare. Aceste constatări pot contribui la aplicarea de măsuri preventive, înainte ca manifestările bolii să devină evidente.
„Cînd am privit datele, am fost destul de surprins să constat varietatea tipurilor de țesut”, a declarat Gerry Coetzee, profesor la Van Andel Research Institute din SUA. „În cele din urmă, dacă vom putea defini mai precis factorii de risc pentru maladia Parkinson, vom putea dezvolta metode de a le atenua din timp. Mai avem încă un drum lung de parcurs, dar aceste constatări sînt primii pași pe acest drum”, a spus omul de ştiinţă.
Cu toate că aceste modificări, numite polimorfisme unice-nucleotide (SNP), sînt foarte mici, o acumulare suficientă a acestora poate spori în mod semnificativ riscul unei persoane de a dezvolta Parkinson. Efectul poate fi comparat cu cel al nisipului: un singur fir va avea un efect redus, dar dacă se adaugă suficiente fire de nisip, balanța se va înclina. Genomul uman conţine aproximativ 80 de milioane de SNP-uri, multe dintre ele situate în regiuni ale ADN-ului care au fost deja considerate a fi zone „proscrise”. Oamenii de ştiinţă ştiu acum că aceste zone, situate pe ADN în afara genelor, joacă un rol critic în modularea expresiei genelor şi sînt un instrument util pentru a determina legătura unei gene cu funcția sau rolul său în boala Parkinson. În consecinţă, SNP-urile oferă o oportunitate unică de a răspunde la una dintre întrebările majore în cercetarea Parkinson: ce cauzează sau contribuie la declanşarea acestei maladii? În timp ce oamenii de ştiinţă ştiu că 5 pînă la 10% din cazurile de Parkinson sînt transmise genetic, încă nu se cunosc factorii care stau în spatele majorităţii cazurilor.
Teoria predominantă susţine că ar fi vorba de un amestec de factori genetici și de mediu, care ar crea o furtună perfectă, ceea ce duce la aglomerarea de proteine anormale care se răspîndesc în creier, ucigînd celulele care produc dopamina, vitală pentru a asigura omului mişcări voluntare.
Sursa: medicalxpress.com
comments
Agoniștii receptorilor GLP-1 (glucagon-like peptide-1), precum Ozempic, Wegovy sau Mounjaro, au revoluționat medicina modernă prin…
Ministerul Sănătății face o serie de recomandări pentru populație în contextul temperaturilor extrem de scăzute,…
Dorința de a slăbi repede îi împinge pe mulți către cure-fulger, dar nu toate sunt…
Un nou sondaj arată că în Statele Unite, rata consumului de alcool a atins cel…
De ce ar trebui să mănânci mai des sardine la conservă. Sardinele la conservă sunt…
O legumă cu mai mult calciu decât un pahar de lapte și mai multă vitamina…