Imuno-oncologia reprezintă un termen nou pentru cei mai mulţi dintre noi. Se bazează pe dezvoltarea şi obţinerea unor terapii care îmbunătăţesc potenţialul intrinsec al organismului în generarea unui răspuns imun eficient împotriva cancerului.
Cancerul apare atunci cînd sistemul imun este dezechilibrat: fie nu mai distruge celulele canceroase, pentru că nu le mai recunoaşte ca fiind străine, fie este slăbit. Terapiile inumo-oncologice activează sistemul imunitar, permiţînd recunoaşterea şi distrugerea celulelor canceroase. Aceste terapii sînt diferite faţă de cele convenţionale, deoarece acţionează asupra sistemului imun şi nu asupra tumorii însăşi. Prin activarea sistemului imun, acesta recunoaşte şi distruge celulele canceroase. De asemenea, oferă memorie pe termen îndelungat, în aşa fel încît se pot adapta, generînd răspuns durabil.
Datele existente la acest moment sugerează ca efectele terapiilor imuno-oncologice asupra celulelor canceroase sînt de durată, chiar şi după remisie. Reacţiile secundare ale acestor terapii sînt manevrabile, comparativ cu alte tratamente oncologice, oferind astfel posibilitatea de a transforma anumite forme de cancer în boli cronice şi reinserţia socio-profesională a persoanelor afectate de aceste suferinţe.
Există şi dezavantaje: mecanismele de rezistenţă care se instalează la aceste tratamente şi le fac ineficiente, celulele canceroase găsind modalităţi de evitare a lor, respectiv a sistemului imun. Nu există suficiente date care să susţină eficienţa acestor terapii în toate formele de cancer şi în toate cazurile. Un impediment important este şi costurile ridicate.
Multe dintre aceste tratamente s-au dovedit eficiente în stadiile avansate sau metastatice, nu şi în formele incipiente ale bolii. Există afecţiuni oncologice unde aceste terapii nu şi-au dovedit eficacitatea şi pacienţi care nu răspund la astfel de tratamente.
Tratamentele imuno-oncologice au determinat un control mai bun al bolii canceroase şi o supravieţuire crescută faţă de terapiile standard disponibile. Datele sînt diferite în funcţie de tipul de cancer, respectiv de terapia utilizată. Se poate obţine o creştere a supravieţuirii mediane faţă de terapia standard cu 4,1 luni pînă la 5 ani. Uneori, terapia funcţionează la 65% dintre pacienţi.
Articolul integral în ziare.com
comments
Agoniștii receptorilor GLP-1 (glucagon-like peptide-1), precum Ozempic, Wegovy sau Mounjaro, au revoluționat medicina modernă prin…
Ministerul Sănătății face o serie de recomandări pentru populație în contextul temperaturilor extrem de scăzute,…
Dorința de a slăbi repede îi împinge pe mulți către cure-fulger, dar nu toate sunt…
Un nou sondaj arată că în Statele Unite, rata consumului de alcool a atins cel…
De ce ar trebui să mănânci mai des sardine la conservă. Sardinele la conservă sunt…
O legumă cu mai mult calciu decât un pahar de lapte și mai multă vitamina…