Cercetătorii au reuşit să şteargă amintirile traumatizante

Cercetătorii au reuşit să şteargă amintirile legate de teamă, la şoareci. Ei speră să obţină tratamente pentru tulburările post-traumatice și fobii.

Amintirile legate de frică nu sînt neapărat rele pentru om, dimpotrivă, unele sînt chiar vitale: amintirea că focul arde, că un animal este periculos și așa mai departe. Dar altele, legate de accidente şi experiențe traumatice (agresiuni), pot provoca fobii sau tulburare de stres post-traumatic.

Pentru a trata mai bine simptomele asociate cu aceste tulburări, oamenii de știință caută modalități de a șterge „amintirile rele”. În studiul lor publicat în Neuron, doi oameni de știință de la Universitatea Riverside din California spun că au realizat acest lucru la şoareci fără a afecta „amintirile bune”.

Metoda lui Jun-Hyeong Cho şi Woong Kim Bin, cercetători în biologie celulară, constă în „ștergerea selectivă a amintirilor legate de teamă, slăbind conexiunile între neuronii responsabili de crearea acestor amintiri“.

„În timpul unui eveniment traumatic, se formează în creier amintiri ale fricii”, datorită comunicării dintre neuroni, prin schimbul de neurotransmițători dintre neuroni și consolidarea conexiunilor. Ideea cercetătorilor este inversarea mecanismului prin slăbirea conexiunilor neuronale și astfel, ștergerea amintirii fricii.

În cursul experimentului, Cho și Kim au utilizat două sunete, unul acut, celălalt grav. La început, niciunul dintre aceste două sunete nu a provocat o reacție de frică la șoareci. Apoi au asociat nota acută cu un pericol. Auzind nota acută, șoarecii au înlemnit, o strategie pe care o folosesc pentru a scăpa de prădători. Potrivit lui Cho și Kim, acest comportament a întărit conexiunile neuronale responsabile pentru transmiterea semnalului înalt.

Cercetătorii au folosit apoi o metodă bazată pe lumină, optogeneză, care le-a permis să șteargă amintirea fricii asociate cu sunetul acut.

„În creier, neuronii care primesc sunete înalte şi joase, mari și mici, sînt interconectaţi. Dar am reușit să stimulăm doar neuronii care au răspuns la acute. Utilizînd stimularea cu lumină de joasă frecvenţă, am putea șterge amintirea fricii prin slăbirea în mod artificial a conexiunilor neuronale care transportă semnalul senzorial (sunetul acut) asociat cu evenimentul traumatic.”

„Acest studiu ne permite să înțelegem mai bine modul în care memoria fricii este codificată în creier. Studiul poate fi folosit pentru a dezvolta noi tehnici de a suprima temerile patologice şi păstrîndu-le pe celelalte.”

Cei doi oameni de știință cred că metoda lor ar putea fi folosită în cercetări privind mecanismul de învățare-recompensă. Aceasta ar însemna controlul dependențelor.

Sursa: lexpress.fr

Comments

comments