Fobiile fac parte din viaţa noastră

Întîlnim des oameni care au repulsie faţă de şerpi sau păianjeni, alţii se tem de dentist, de trăsnete sau de întuneric. Pînă la un punct, aceste frici specifice sînt considerate normale. Însă atunci cînd pun stăpînire pe viaţa omului şi îl împiedică să-şi desfăşoare activităţile zilnice, teama devine patologică şi intră în sfera psihiatriei. Fobia este o teamă iraţională faţă de un lucru, o fiinţă, o situaţie. Această atitudine este constantă în timp şi se manifestă ori de cîte ori apare factorul stresant. Pericolul nu există în realitate sau este mult exagerat în mintea persoanei respective. Simptomele pot să apară şi în lipsa situaţiei stresante, fiind suficient ca fobicul doar să se gîndească la ceea ce îl sperie. Fobia este o teamă ilogică, de aceea, e considerată o tulburare de anxietate. Cînd situaţia devine gravă, persoana nemaiputînd să ducă o viaţă normală, psihologii şi psihiatrii pot ajuta la atenuarea fricii, susţinînd fobicul să-şi înfrunte teama. Mai mult de 12% din populaţie experimentează cel puţin o fobie la un moment în viaţă. Deşi există o diversitate foarte mare de fobii, toate au o serie de simptome comune ce apar ca răspuns al organismului la stres: panică, palpitaţii, creşterea frecvenţei cardiace, transpiraţii, tremurături, ameţeală şi greaţă. Iată cîteva dintre cele mai comune şi cele mai bizare fobii.

axd_2013073008Spaţii prea largi sau prea strîmte

Claustrofobia reprezintă frica de a nu avea scăpare sau de spaţii închise. Determină atacuri de panică în lifturi, camere fără ferestre, chiar şi atunci cînd persoana poartă haine strînse pe gît. Se pare că există o predispoziţie genetică, 7% dintre oamenii find afectaţi sever de claustrofobie. Fobia se dezvoltă atunci cînd mintea face asocierea între locurile mici şi un pericol iminent. De exemplu, atunci cînd pacientul e pe întuneric şi nu găseşte întrerupătorul sau cînd se rătăceşte într-o mulţime. Terapia va urmări modificarea gîndurilor distorsionate asociate cu frica. De exemplu, pacientul va înţelege că lifturile nu sînt periculoase, ci de ajutor, dacă vrea să meargă mai rapid. Agorafobia este frică morbidă de a avea un atac de panică într-o situaţie care este percepută a fi ruşinoasă: spaţii larg deschise, mulţimi. Persoana afectată evită locurile publice sau nefamiliare, supermarket-urile sau aeroporturile. În cazuri severe, se poate izola acasă. Debutul bolii are loc la 20-40 de ani şi e mai frecventă la femei. Deşi cauza exactă a agorafobiei nu este cunoscută, se pare că e mai legată de un mediu stresant şi abuzul de tranchilizante şi somnifere. Tratamentul prin expunere la situaţiile stresante poate ameliora problema, mai ales dacă pacientul e însoţit de cineva de încredere. Gefirofobia, frica de a trece un pod, este dezvoltată de o experienţă personală sau citită despre poduri care s-au prăbuşit. Poate fi legată şi de frica de înălţimi sau spaţii deschise, drumuri prin tunele şi claustrofobie. Unele persoane trec de la o frică la alta sau se luptă cu ambele.

images_2013073008Teama de înălţime

Acrofobia este o frică de înălţime şi se declanşează atunci cînd persoana se uită în jos. Între 2 şi 5% din populaţia lumii suferă de această fobie, de două ori mai multe femei decît bărbaţi. Studiile recente arată că frica de a cădea stă la baza fricii de înălţimi. Asta în cazul în care nu e vorba de un eveniment traumatizant din trecut. Această fobie se manifestă şi la copii foarte mici şi chiar şi la animale. Persoanele au senzaţia de panică, vor să se caţere pe ceva, nu au încredere în propiul simţ al echilibrului, încep să se clatine, transpiră, au palpitaţii, plîng şi ţipă. Se simt paralizaţi, le este greu să gîndească o soluţie. Terapia acrofobiei constă în expunerea subiectului la înălţimi din ce în ce mai mari, fie în realitate, fie în spaţiul virtual. Aviofobia este frica de a fi într-un avion sau alt vehicul care zboară. Poate fi o fobie distinctă sau asociată mai multor fobii legate de zbor: claustrofobia (frica de spaţii închise), acrofobia (frica de înălţimi), frica de accidente şi deces, frica de a nu vomita, de a avea rău de mişcare, frica de atacuri de panică în locuri publice, frica de atacuri teroriste şi frica de turbulenţe. Un eveniment anterior traumatizant în spaţiul aerian sau un film pot declanşa frica de a zbura. Neînţelegerea legilor fizice ale zborului alimentează frica nejustificată de a zbura. Educaţia joacă un rol important în depăşţirea acestei frici.

Nesuferitele insecte

Entomofobia sau insectofobia este o frică iraţională de insecte. Aversiunea faţă de insecte este naturală, este un instinct uman şi s-a dezvoltat de-a lungul miilor de ani. Fobia nu este instinctivă. Totuşi aversiunea se poate transforma în fobie. Cazuri cunoscute de entomofobie este apifobia şi mirmecofobia (frica de furnici). Apirofobia reprezintă frica de albine sau de înţepătura lor. Este una dintre cele mai comune frici ale oamenilor. Cei mai mulţi pacienţi au fost înţepaţi de albine sau au avut cunoştinţe care au trecut prin această traumă. Fobia se dezvoltă pe seama lipsei de informaţii. Insecta nu atacă atunci cînd e lăsată în pace şi nu e în roi sau în apărarea stupului. O albină ocazională într-un cîmp de flori nu reprezintă niciun pericol. Această fobie a fost alimentată şi de ştirile despre albine ucigaşe şi de filme horror. În realitate, doar albina africană este periculoasă. Arachnofobia reprezintă frica de păianjeni şi scorpioni. Persoanele afectate tind să se simtă rău şi cînd văd pînzele acestora. În unele cazuri extreme chiar şi o poză cu păianjeni poate declanşa frica. Arahnofobii se simt ruşinaţi dacă un astfel de episod de panică are loc în public. Psihologii explică frica prin teama de venin.

Animale care ne înspăimîntă

Cinofobia, frica anormală de cîini, se manifestă atunci cînd pacienţii sînt confruntaţi cu un cîine viu sau cînd se gîndesc sau văd o imagine a unui cîine. Pentru a evita un cîine, fobicii traversează strada, fac ocoluri mari, evită să facă vizite celor care cresc cîini. Vîrsta de debut al fobiilor animale este între 5 şi 9 ani. Sînt mai comune la femei decît la bărbaţi. 36% dintre fobici au o fobie animală. Cinofobia are la bază o experienţă neplăcută, atacul unui cîine trăit sau văzut. Într-un mediu controlat, de obicei cabinetul terapeutului, pacientul va vizualiza o situaţie ameninţătoare. Prin exerciţii de respiraţie şi relaxare, îşi va reduce anxietatea. Terapia continuă pînă cînd situaţia imaginată nu mai provoacă răspuns anxios. Herpetofobia reprezintă frica de reptile şi este o fobie relativ comună, deoarece se consideră că strămoşii noţtri se temeau de aceste animale, iar în timnp, fobia s-a dezvoltat şi la generaţiile următoare. Severitatea poate varia, unele persoane se tem doar cînd ating un şarpe mare în timp ce alţii nu se pot uita nici la fotografii cu şopîrle micuţe. Murofobia reprezintă frica de şoareci şi şobolani. Este una dintre cele mai comune fobii. Provine din grija normală faţă de contaminarea alimentelor. O frică exagerată de şoareci a fost tradiţional asociată femeilor, cu toate că murofobia e întîlnită la ambele genuri. Equinofobia este frica de cai. Cei care au această fobie pot experimenta panica extremă, fiind determinată de o experienţă negativă cu un cal, de obicei în timpul copilăriei. Chiroptofobia este frica de lilieci. Chiroptofobii vor parcurge distanţe mari pentru a ocoli orice loc în care se presupune că trăiesc lilieci. Fobia se poate dezvolta după o excursie într-o peşteră cu lilieci.

Fricile vieţii intime

Agrafobia sau frica de abuz sexual este frecventă şi e asociată cu traumele sexuale din trecut, trăite de pacient sau văzute de acesta. Simptomele apar uneori doar la rememorarea unei întîmplări personale sau cînd e vorba de trimiterea copilului la şcoală, întîlnirea cu un necunoscut, obligaţia de a lucra cu persoane de sex opus. Erotofobia este frica de sexualitate. Are multiple manifestări: frica de nuditate, de imagini sexuale, homofobia, frica de educaţie sexuală. Fobia afectează capacitatea persoanei de a găsi placere în relaţiile sexuale, motiv pentru care are o viaţă sexuală săracă. Filofobia este frica de a iubi. În cazurile severe, un filofob poate să evite pe oricine cu care are o conexiune emoţională: iubiţi, familie, prieteni şi colegi. Unii psihologi cred că tulburarea este declanşată de sentimentele intense, nerezolvate sau decepţionante din trecut. Individul a fost speriat de un divorţ dureros sau de o experienţă timpurie şi evită orice situaţie în care ar putea fi rănit emoţional de persoana iubită. Alţii cred că fobia se dezvoltă dintr-o frică profundă de respingere. Ginofobia reprezintă frica anormală de femei. Caligineofobia este frica de femeile frumoase. Androfobia este frica iraţională de bărbaţi. Homofobia cuprinde atitudinile negative faţă de lesbiene, homosexuali, bisexuali, transsexuali. Gimnofobia reprezintă frica de nuditatea proprie sau a altora. Poate proveni dintr-o anxietate generală despre sexualitate, teama că pacientul e fizic inferior sau că nuditatea îl face vulnerabil. O familie conservatoare, societatea sau religia pot induce acestfel de fobii.

Lucruri care nu pot fi înghiţite

Lipofobia poate fi definită drept frica de grăsimile din alimente, devenind o noţiune răspîndită mai ales în lumea mondenă. Este generată de teama de a nu se îngrăşa, dar şi de consecinţele negative asupra sănătăţii. Fobia este mai pronunţată la femei decît la bărbaţi, diferă în funcţie de cultură şi societate. Se manifestă prin evitarea grăsimilor, dar şi prin şedinţe excesive de fitness. Fagofobia sau frica de a înghiţi poate conduce la frica de a mînca, malnutriţie şi scădere ponderală. În cazurile uşoare, fagofobii îngurgitează doar alimente lichide. Altă manifestare a bolii poate fi nevoia obsesivă de a bea apa în timp ce mănîncă. Unii pacienţi intră în convulsii uşoare dacă nu au apă la masă. Unele persoane acuză un nod în gît la înghiţirea alimentelor, alţii se tem că dacă beau sau mănîncă se vor îneca şi vor muri. Emetofobia (teama de a vomita), este considerată una dintre cele mai comune fobii din lume. Farmacofobia sau frica de medicamente poate avea efecte negative severe pentru sănătatea pacientului. Apare în familiile în care părinţii sînt îngrijoraţi la ideea de a administra medicamente copiilor, fiindu-le teama că acestea vor face mai mult rău decît bine. Farmacofobia poate fi declanşată de reacţiile adverse neplăcute la medicamentele care sînt uneori indicate inadecvat sau în doze prea mari. Începînd cu doze mici şi crescîndu-le treptat.

dental-phobia_01den2_2013073008Frica de spitale

Mysofobia sau frica de germeni, este o frică patologică de bacterii, mizerie şi mai presus de toate de contaminare. Ştirile cu persoane intoxicate sau care chiar au murit în urma unor infecţii alimentare sau contractate în spitale alimentează această fobie, la fel ca şi reclamele excesive la produse de igienă. Mysofobia poate fi descoperita şi la hipocondri (frică intensă de a contracta boli). Misofobul se spală repetat pe mîini, ceea ce-l face mai predispus la infecţii. Evită să dea mîna, umblă cu soluţii dezinfectante la el. Cea mai sigură şi eficientă este terapia cognitiv comportamentală, prin care fobicul va da mîna cu alţi participanţi la terapie sau chiar va atinge coşul de gunoi. Nosocomefobia, frica excesivă de spitale. Individul afectat se poate abţine să se trateze în spital, de frica contractării unor boli. Unele persoane asociază spitalele cu boli tragice, accidente, chiar moartea. Evită să meargă în vizită la cei dragi internaţi în spital. Aichmofobia este frica de ace, obiecte tăioase şi ascuţite. Multe persoane pot asocia aceste frici cu tripanofobia, care este o frică extremă de ace şi injecţii. Uneori se combină cu iatrofobia, frica extremă de medici. Este observată mai ales la copii, dar se manifestă şi la adulţi. Netratată, afecţiunea se poate agrava în timp, pacientul fiindu-i frică pînă la leşin numai la vederea unui obiect ascuţit. Hemofobia este frica extremă şi iraţională faţă de sînge, fiind legată de frica de injecţii şi operaţii. Este cauzată de trauma directă sau indirectă din copilărie. Astfel de fobici leşină, vomită cînd văd sînge.

Eşecul îţi poate face viaţa un iad

Atichifobia sau frica de eşec, e cunoscută şi sub numele de anxietatea de performanţă. Se poate dezvolta la copiii ai căror părinţi au aşteptări prea mari de la ei. Sau poate apărea după un eveniment traumatic în care copilul a fost umilit. Este una dintre cele mai periculoase fobii, făcîndu-i bolnavului o viaţă oribilă. Acesta se simte complexat, demn de dispreţ şi nu are încredere în propriile puteri. Nu va face anumite lucruri decît dacă este 100% sigur de succes. Fobia poate fi vindecată prin atitudine pozitivă şi dorinţă de vindecare. Consilierea psihologică poate readuce încrederea. Grupurile de susţinere ajută persoana în cauză să împărtăşească şi să comunice cu altele, cu frici similare. Vorbind despre aceste frici, impactul psihologic este diminuat. Decidofobia reprezintă frica iraţională, copleşitoare, de a lua decizii. Persoana este conştientă că viaţa este plină de alegeri, dar îi este teamă că va lua decizia greşită. Fobia îşi poate avea originea în trecut, cînd copilul nu a fost încurajat să ia singur decizii. Individul poate cunoaşte o altă persoană ale cărei decizii au avut un rezultat dezastruos. Se estimează că 1-2% din populaţia lumii întruneşte toate criteriile acestei fobii. Debutul simptomelor are loc în adolescenţă, cînd apar criticile şi autocriticile faţă de aspectul fizic. Se pare că afectează bărbaţii şi femeile în mod egal. Tulburarea este legată de calitatea inferioară a vieţii şi este asociată cu depresia majoră, chiar suicid, şi fobia socială. Persoana poate fi tratată prin psihoterapie şi medicaţie.

Fulgere, trăsnete şi fantome

• Astrafobia e o frică anormală de tunet şi fulger. Poate fi dezvoltată de oameni şi de animale. O persoană cu astrafobie va fi anxioasă în timpul unei furtuni, chiar şi cînd înţelege că pericolul este minim. Există unele reacţii care sînt unice astrafobiei: ascunderea sub pat, masă, pături, în baie, subsol sau dulap. Îşi acoperă urechile sau trage perdelele. Un semn că o persoană are astrafobie este interesul extrem faţă de buletinul meteo. Boala poate deveni îndeajuns de severă încît să refuze să iasă afară înainte de a verifica starea vremii. Astrafobia este mai frecventă la copii, dar se poate dezvolta şi la adulţi. Pentru a diminua teama copilului în timpul furtunii, chiar şi a adultului, aceştia pot fi distraşi cu jocuri. Cel mai larg folosit şi cel mai eficient tratament pentru astrofobie este expunerea la sunete care imită furtuna. Fasmofobia este frica de fantome derivă din credinţa că fantomele există şi sînt periculoase. Unora le este frică de cuvîntul „fantomă” în sine şi de sinonimele acestuia şi dorm cu lumina aprinsă.

Obiecte care nu ne plac

Frica de clovni (coulrofobie) este întîlnită atît la copii, cît şi la adulţi. Pentru copil, clovnul este un individ impunător şi neobişnuit, experienţa întîlnirii cu el poate deveni una înfricoşătoare. Această frică din copilărie poate fi împrospătată la maturitate, de lectura unor cărţi sau vizionarea unor filme cu clovni malefici. Hoplofobia deste frica de arme de foc sau de cetăţeni înarmaţi. Este legată de un eveniment tragic din trecut, dar şi de filme şi emisiuni în care sînt prezente arme de foc de diferite feluri. Pediofobiae frica de păpuşi, manechine sau roboţi. Păpuşile care vorbesc, se mişcă sau cele chinezeşti de modă veche, declanşează frica. O păpuşă care pare a fi umană, dar nu este, poate fi terifiantă pentru un copil. Spectrofobia este frica de oglinzi şi are o natură superstiţioasă, la fel ca frica de numărul 13. Persoana afectată poate să fi fost speriată în copilărie de filme şi poveşti.

Apa poate fi ceva de speriat

• Ablutofobia este frica de a face baie sau duş. E o fobie mai frecventă la femei decît la bărbaţi. Cum multor copiii nu le place să facă baie, tulburarea se diagnostichează doar cînd spimtomele persistă mai mult de şase luni. Ca toate fobiile, ablutofobia este frecvent legată de un eveniment traumatic în trecut. Acesta se poate să se fi întîmplat individului, unui membru al familiei sau cuiva la televizor. Dacă bolnavul ajunge să miroasă urît, problema este destul de gravă şi trebuie tratată de specialist. Aquafobia este frica anormală şi persistentă faţă de apă. Fobicii pot experimenta reacţii diferite, chiar dacă realizează că apa din ocean, rîu sau chiar cadă nu reprezintă un pericol iminent. Evită înotul şi barca. Anxietatea se extinde pînă la teama de a nu fi udat cu apă pe neaşteptate sau de a nu fi împins în apă.

Articolul integral în Monitorul Expres

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *