Categories: BoliOase şi articulaţiiVîrsta a treia

Artroza, artrita şi buletinul meteo

În afara faptului că provoacă dureri în articulaţii, cele două boli reumatice nu prea au nimic în comun. Cauzele, evoluţia şi tratamentul sînt complet diferite, iar precizarea corectă a diagnosticului este esenţială pentru a le trata cu succes.

Statisticile internaţionale arată că o treime din populaţie suferă, la un moment dat în viaţă, de dureri articulare. Durerea la nivelul genunchiului este cea mai frecventă, după care urmează umărul şi şoldul. În peste 70% din cazuri, suferinţele articulare sînt cauzate de artroză, o boală degenerativă, inevitabilă pe măsura înaintării în vîrstă.

Artroza

Artroza este o boală cronică, non-inflamatorie, legată de îmbătrînirea celulelor de la nivelul cartilajului articular, ceea ce produce degenerarea ţesutului cartilaginos.
Apariţia bolii poate fi grăbită de anumiţi factori de risc: obezitate, traumatisme, ocupaţie profesională ce presupune mişcări repetitive, sedentarism, fumat, ereditate.
Din cauza influenţei hormonale, femeile sînt mai predispuse la artroză comparativ cu bărbaţii.
Artroza mîinilor este de 10 ori mai frecventă la femei decît la bărbaţi, în timp ce artroza şoldului (coxartroza) este specifică sexului masculin.
Artroza apare în general după vîrsta de 50-60 de ani.
Durerea în articulaţie apare unilateral, din cauza efortului fizic intens (urcatul scărilor, mers pe bicicletă) şi se atenuează în repaus. De exemplu, dimineaţa, după repausul de noapte, durerea dispare.
Evoluţia este lentă, senzaţia de durere crescînd în decursul anilor.
În primele stadii ale artrozei persistă doar un disconfort la nivelul articulaţiei, trosnituri (crepitus), în următoarea etapă apare o durere slabă, iar atunci cînd procesul degenerativ este avansat, durerea apare la orice efort. Senzaţia de durere este surdă, mocnită, dar uneori se poate transforma şi în durere vie, acută.
Durerile se acutizează dramatic odată cu schimbările meteorologice.
Din cauza deteriorării ţesutului cartilaginos şi depunerilor osoase sub formă de osteofite (ciocuri), articulaţia îşi pierde din mobilitate şi flexibilitate.
O simplă radiografie poate evidenţia modificările din structura articulaţiei.
Tratamentul este doar simptomatic.

Artrita

Artrita semnalează o afecţiune inflamatorie a întregului organism, durerea în articulaţii fiind doar un simptom al acestei boli. Artrita apare în contextul unor boli autoimune (poliartrită reumatoidă, spondilită anchilozantă, lupus, psoriazis) sau boli metabolice (gută).
Cauzele nu sînt complet elucidate, dar specialiştii iau în seamă o serie de factori favorizanţi: expunerea la metale grele, poluare chimică, infecţii (virusuri, bacterii, fungi), modificări hormonale.
Constă în inflamaţia membranei sinoviale, ceea ce deteriorează în timp structurile articulare.
Boala apare în perioada de vîrstă activă, chiar şi la copii sau adolescenţi (artrită juvenilă).
Durerile apar simultan la mai multe articulaţii, bilateral (ambele mîini, ambii genunchi), de obicei în timpul nopţii sau se intensifică în stare de repaus, fără motive aparente. Inflamaţia apare spontan şi este însoţită de dureri intense, acute, pulsatile. Articulaţiile afectate sînt umflate, înroşite, cu o temperatură ridicată la suprafaţa pielii. În timp, apar deformări evidente (curbări) ale articulaţiilor.
În cazul poliartritei reumatoide, mişcările active, care dezmorţesc articulaţia, duc la atenuarea durerii. În alte cazuri de artrită, durerea se poate intensifica la orice efort în articulaţie.
Durerile nu sînt dependente de buletinul meteo.
Boala se manifestă cu perioade de criză, pusee inflamatorii, urmate de remisie. În criză apar şi simptome sistemice: oboseală, sindrom subfebril, stare generală proastă.
Inflamaţia afectează nu doar articulaţiile, ci şi alte sisteme: pulmonar, cardiac, pielea, ochii.
Diagnosticul se stabileşte pe baza unor analize amănunţite pentru determinarea markerilor specifici inflamaţiei. Este nevoie şi de o puncţie articulară pentru analiza lichidului sinovial.
Progresele terapeutice din ultimii ani le permit pacienţilor cu boli inflamatorii autoimune să aibă perioade de remisie, în care simptomele dispar complet, iar evoluţia e mult încetinită.