Plămînărică, pentru tratamentul căilor respiratorii

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Plămînărica este o plantă medicinală de la care folosim frunzele. Acestea conţin saponozide, mucilagii, tanin, flavonoide, substanţe minerale, vitamina C şi provitamina A.

Motivul pentru care plămînărica este folosită ca iarbă de leac este acela că preparatele din frunzele plantei au acţiune emolientă, epectorantă şi astringentă. Plămînărica se confundă uneori la recoltare cu mierea-ursului (Pulmonaria mollissima) ale cărei frunze sînt de culoare verde deschis, acoperite cu peri mici şi deşi pe ambele feţe, şi care are un conţinut mai redus în substanţe active (alantoină). Plămînărica este o plantă recomandată în ulcer gastric şi diaree, tuse, bronşite, laringite, reumatism. Are rolul de a îmbogăţi conţinutul de magneziu şi vitamină C al organismului.

Infuzia din cel mult 10 grame la 250 ml apă fiartă se administrează călduţă în 2-3 reprize pe zi (2-3 ceaiuri pe zi) ca reconstituant, diuretic şi expectorant. Pentru uz extern, se prepară o infuzie din două linguri de frunze uscate, la o cană cu apă. Se fac spălături locale sau se aplică comprese îmbibate cu ceai. Remediile pe bază de plămînărică sînt recomandate şi în tratarea şi cicatrizarea rănilor.