Categories: Plante medicinaleUtileV

Cum să-ţi cultivi singur această super-legumă?

Varza Kale cultivată convenţional este frecvent contaminată cu cantităţi mari de pesticide. Mai bine, creşteţi-vă singuri propriul Kale. Este uşor de cultivat, e una dintre cele mai rezistente legume la dăunători şi creşte bine şi în ghiveci, dacă nu aveţi curte.

Trei sau patru plante pot asigura suficientă legumă verde pentru o familie de patru membri, în fiecare săptămînă. Kale este versatil, poate fi folosit fie crud, fie gătit. Frunzele mai mici se toacă în salate, cele mari sînt bune în supă sau ca chips-uri.

Varza Kale, considerată un superaliment, este bogată în fibre sănătoase şi antioxidanţi şi este una dintre cele mai bune surse de vitamină A, utilă pentru sănătatea ochilor şi a pielii şi întărirea sistemului imunitar.

O ceaşcă de Kale are aproape aceeaşi cantitate de vitamină C ca o portocală şi tot atît calciu cît o ceaşcă de lapte. Este o excelentă sursă de luteină şi zeaxantină (care protejează împotriva degenerării maculare), indol-3-carbinol (protejează împotriva cancerului de colon prin repararea ADN-ului), fier şi clorofilă.

O portie de Kale conţine 2 grame de proteine, 121 de miligrame de grăsimi omega-3, 92 mg de omega-6 şi toţi cei nouă aminoacizi esenţiali. Studiile sugerează că varza Kale poate ajuta la scăderea colesterolului total şi a colesterolului rău, în timp ce îl creşte pe cel bun, scăzînd riscul de boli de inimă. S-a dovedit că oferă sprijin complet în detoxifiere, prin reglarea procesului la nivel genetic.

La fel ca multe alte legume verzi, Kale tinde să concentreze toxinele prezente în sol, iar toxicitatea la taliu a fost raportată chiar şi în culturile cultivate organic. Avertismentele media despre „intoxicarea cu kale” au izbucnit acum doi ani, după ce experimentele personale ale biologului molecular Ernie Hubbard au sugerat că oamenii sînt expuşi unor niveluleri periculoase de metale grele din crucifere, printre care şi Kale. Ulterior, afirmaţiile lui au fost infirmate de cercetători. A recunoscut că, dacă există o problemă cu taliul, este una de calitate a solului, nu a plantei. Dacă vă creşteţi legumele în sol curat şi sănătos, nu veţi avea metale grele în alimente.

Varietăţi de kale

Cea mai veche varietate de Kale este cea cu frunze verde-închis şi o aromă amară şi picantă. Soiurile mai recente sînt:

– Roșu rusesc, rezistent la îngheț, mai dulce decît majoritatea altor tipuri de Kale

– Kale dinozaur (alias Tuscan sau Lacinato), cu gust dulce, frunze mari, verzi -albăstrui

– Hanover Salad creşte repede şi produce recolte timpurii

– Redbor, o varietate purpurie, aromă ușoară și textură crocantă

– Vates, un soi pitic cu frunze crețe, care pot tolera atît căldura, cît și frigul.

Cum se cultivă?

Ca regulă generală, Kale are cel mai bun gust atunci cînd este cultivată la temperaturi mai scăzute.
Vremea caldă (sau culturile de vară) produce varză mai lemnoasă şi mai amară.
Temperatura optimă a solului este de cel mult 18 grade C şi cel puţin 7 grade C.
Pentru recolta de vară, se recomandă ca însămînţarea să fie făcută cu aproximativ şase săptămîni înainte de ultimul îngheţ.
Transplantarea răsadurilor în grădină poate accelera procesul de maturare de la o medie de 55-75 de zile, la 30-40 zile.
Pentru o recoltă de toamnă, seminţele se pun cu opt săptămîni înainte de primul îngheţ. Kale tolerează frigul.
Seminţele se pun la o adîncime de aproximativ 1,5 cm. Evitaţi supraaglomerarea, deoarece acest lucru poate provoca putrezirea seminţelor. Germinarea durează cam 10 zile.
Răriţi plantele cînd ajung la 10 cm înălţime, lăsîndu-le doar pe cele mai sănătoase. Daţi fiecărei plante de kale 12 pînă la 24 de centimetri de spaţiu pentru un flux de aer suficient.
O dată ce răsadurile au o înălţime de aproximativ 20 centimetri şi s-au dezvoltat patru frunze, plantele pot fi transplantate în grădină.
La începutul primăverii şi toamnei, plantaţi Kale în zile însorite.
Pe timpul verii, asiguraţi-vă că plantele au umbră.
Utilizaţi paie pentru a păstra umiditatea şi căldura în exces.
Atenţie, Kale tinde să devină mai atrăgătoare pentru dăunători în timpul verii.
Kale tinde să prefere un sol uşor acid, bogat în azot. Păstraţi-l umed pentru a evita slăbirea creşterii plantei. Lipsa de umiditate va face frunzele dure şi amare.
Folosiţi compost la fiecare şase pînă la opt săptămîni. Creşterea poate fi stimulată suplimentar prin adăugarea unei emulsii pe bază de alge o dată pe lună.
Kale creşte foarte bine plantată lîngă sfeclă, ţelină, castraveţi, ierburi, ceapă, spanac, cartofi. Evitaţi să o aşezaţi lîngă fasole, căpşune sau roşii.
Ca membru al familiei verzei, Kale este predispusă la putregai negru şi dăunători precum afide, viermi de varză, purici.
Se recomandă recoltarea atunci cînd frunzele au dimensiunea mîinii.
Recoltaţi prinzînd frunzele exterioare de pe tijă. Lăsaţi frunzele centrale pentru a asigura o creştere continuă.
Ca regulă generală, puteţi recolta trei sau mai multe frunze de la fiecare plantă la fiecare cinci zile.
Îndepărtaţi frunzele îngălbenite, deoarece lăsîndu-le pe plante vor încuraja dăunătorii.
Kale se utilizează în cîteva zile de la recoltare, dar frunzele pot fi îngheţate pe termen lung.