Acum se ştie de ce n-avem chef să facem mişcare

Poate că ţi-ai spus de multe ori că, începînd de săptămîna viitoare, vei începe să faci mai multă mişcare. Dar nu te-ai ţinut de cuvînt.

Pentru mulți dintre noi, un program disciplinat de exerciții fizice este unul dintre cele mai grele proiecte. O nouă cercetare explică de ce găsirea motivației pentru a face sport poate fi uneori atît de dificilă.

Un studiu recent leagă lipsa de activitate fizică la șoareci de un deficit de dopamină, hormonul care produce plăcere.

Centrele pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor arată că activitatea fizică regulată poate reduce riscul de boli grave, cum ar fi diabetul zaharat de tip 2, cancer şi boli cardiovasculare. Exerciţiile fizice pot îmbunătăţi, de asemenea, sănătatea mintală şi pot creşte durata de viaţă. Ajută şi la menţinerea unei greutăţi optime. Activitatea fizică s-a dovedit că reduce sindromul metabolic şi arde caloriile.

Percepția comună este că animalele şi oamenii obezi sînt mai puţin activi fizic, deoarece trebuie să care mult mai multă greutate corporală.

„Ştim că activitatea fizică este legăta de starea de sănătate bună, dar nu se ştie nimic despre motivul pentru care oamenii sau animalele cu obezitate sînt mai puțin active. Există o credință comună că animalele obeze nu se mişcă la fel de mult pentru că nu pot, deoarece trebuie să transporte greutatea corporală suplimentară. Dar descoperirile noastre sugerează că ipoteza nu explică întreaga poveste”, spune cercetătorul american Alexxai V. Kravitz, de la Institutul Naţional de Diabet şi Boli Digestive şi Renale.

Cercetătorul a emis ipoteza că o disfuncţie în sistemul de dopamină al rozătoarelor ar putea ajuta la explicarea lipsei lor de activitate fizică.

„Alte studii au studiat procesul de recompensă – modul în care animalele se simt atunci cînd mănîncă diferite alimente. Ne-am uitat la ceva mai simplu: dopamina este critică pentru mişcare, iar obezitatea este asociată cu o lipsă de mişcare. Problemele cu dopamina ar putea semnaliza singure explicaţia inactivităţii?”

Cercetătorii au hrănit un grup de 8 soareci cu o dietă normală şi un alt grup cu o dietă bogată în grăsimi, timp de 18 săptămîni.

Pornind de la săptămîna 2, șoarecii care mîncau grăsimi au început să se îngraşe mai mult decît cei slabi. În săptămîna 4, șoarecii obezi au făcut mai puţine mişcări şi mai lente, în comparație cu șoarecii slabi.

Oamenii de ştiinţă au examinat dacă schimbările în mișcare pot fi corelate cu creșterea greutății corporale. Interesant, soarecii cu o dietă bogată în grăsimi s-au mişcat mai puţin înainte de a cîștiga în greutate, ceea ce sugerează că greutatea suplimentară nu ar fi putut fi responsabilă pentru activitatea redusă.

Kravitz și echipa lui au descoperit că receptorul D-2 (D2R), găsit în striatum, era redus la șoarecii obezi. Oamenii de știință au îndepărtat genetic receptorii D2R din striatum pentru a determina dacă a existat o legătură de cauzalitate între D2R și inactivitate. Au pus şoarecii slabi pe o dietă bogată în grăsimi şi, în mod surprinzător, au descoperit că acești șoareci nu au crescut în greutate, în ciuda inactivităţii lor fizice.

Acest lucru sugerează că, deşi deficitele în D2R striatal contribuie la lipsa de activitate fizică în obezitate, o astfel de inactivitate este mai mult „o consecinţă decît o cauză a obezităţii”.

Sursa: medicalnewstoday.com

Comments

comments