Sulfina, o floare somnifer
Sulfina, cunoscută şi sub denumirile de iarbă-de-piatră, molotru-galben, sulcică sau sufulg, are flori albe sau galbene, folosite în medicina tradiţională. Acestea conţin cumarină, care-i transmite mirosul plăcut de fîn cosit.
De aceea, florile de sulfină se pun între haine şi rufe pentru a le da un miros plăcut şi pentru a alunga moliile. Preparatele din sulfină sînt recomandate în tulburări gastrointestinale şi bolile aparatului respirator, ca expectorant şi emolient. Extern, sulfina este un bun antiseptic. Are şi rol de somnifer, colagog, stimulator ale funcţiei hepatice. Asupra aparatului cardiovascular are acţiuni hipotensive, fluidizează sîngele, e anticoagulant şi vasodilatator periferic. Sulfina este utilă şi în afecţiuni renale şi genitale, nervozitate, melancolie, combate durerile reumatismale, artrozele şi guta. Eficienţa preparatelor din sulfină este dovedită şi în cazul bolilor de ochi (conjunctivită, blefarită, umflarea pleoapelor), al afecţiunilor bucale (abcese dentare, afte, gingivite, faringite) şi în boli de piele (răni purulente, furuncule, erizipel, umflături).
Sulfina se foloseşte sub formă de ceai preparat dintr-o linguriţă de flori la o ceaşcă cu apă. Se bea o cană pe zi. Planta intră în compoziţia ceaiului antiastmatic şi a aromatizantelor pentru băi.
Tinctura se obţine dintr-o parte flori uscate şi 3 părţi alcool. Se lasă la macerat 8 zile, se strecoară şi se iau cîte 30-40 picături, diluate în puţină apă sau ceai, de 3 ori pe zi, de preferat cu 15 minute înainte de mese.
Pulberea se recomandă în insomnii, palpitaţii şi menopauză. Se ia o linguriţă de flori uscate şi măcinate pe stomacul gol, seara.
Sulfina este şi aliment, aromatizînd supele şi salatele (frunze şi lăstari tineri), brânzeturile şi băuturile alcoolice (vinuri, lichioruri) sau nealcoolice. Din sulfină se fac parfumuri, cosmetice.
