Mănăstiri cu puteri tămăduitoare

În vremurile străvechi, arta tămăduirii aparţinea preoţilor. Astăzi, această misiune a fost preluată de ştiinţă, dar credinţa că mănăstirile, preoţii şi locurile sfinte pot vindeca a rămas la fel de vie în sufletele oamenilor.

Românii fac pelerinaje la mănăstiri pentru vindecarea sufletelor şi a trupurilor. Nu de puţine ori, s-au săvîrşit minuni între zidurile acestor locaşuri sfinte, vestea s-a dus şi de atunci mii de credincioşi şi-au căutat alinarea şi tămăduirea suferinţelor în aceste locuri. S-a dezvoltat un fel de turism mănăstiresc cu scop medical. În afară de folosul sufletesc, mănăstirile şi schiturile din România oferă şi tratamente pentru diferite boli, bazate pe reţete moştenite din vechime. Dar credincioşii au descoperit că vindecarea le vine şi din atingerea unor moaşte, din rugăciuni în anumite locuri sau bînd apa unui izvor blagoslovit. La hramuri şi sărbători, locurile sfinte sînt pline de oameni bolnavi care-şi caută salvarea. Aşa se va întîmpla şi mîine, de Sfîntul Ilie. Iată care sînt cele mai căutate astfel de locuri dătătoare de sănătate din Braşov şi din restul ţării. Locuri care vă pot da o idee despre o destinaţie de concediu, mai ales dacă aveţi o problemă de sănătate.

Apele, crucile, icoanele cu forţă vindecătoare îi ajută pe bolnavi, dacă apelează la ele cu toată credinţa. Dumnezeu nu a lăsat niciodată aşteptările credincioşilor fără răspuns. Aceasta este convingerea cu care ortodocşii români vizitează locurile despre care s-a dus vestea că au săvîrşit minuni medicale.

  • Mănăstirea Brâncoveanu de la Sîmbăta de Sus. Adăposteşte şi ea un izvor tămăduitor, la care se făceau pelerinaje încă din secolul XVII, de pe vremea domnitorului. Izvorul a făcut minuni chiar şi după dărîmarea bisericii de către austrieci, în anul 1785. Cu vremea, izvorul a fost captat într-o fîntînă, păstrîndu-şi şi astăzi calităţile curative. Tot aici, a trăit părintele Arsenie Boca, care socotea că boala apare în suflet şi din suflet ricoşează în trup. Multe boli a alungat acest sfînt din Ardeal, inclusiv cancerul. Amintirile credincioşilor vorbesc de cazuri fără speranţă care au fost rezolvate prin harul acestui preot şi al apelor tămăduitoare de la mănăstire.
  • Mănăstirea Bucium, Braşov. Are o fîntînă în care austriecii de sub comanda generalului Bukow au aruncat corpul stareţului Isaeev. Apa fîntînii a început să tămăduiască. Iar sub izvor, se zice că ar fi moaştele Sf. Ioan Botezătorul.

     Mănăstirea Izbuc
    Mănăstirea Izbuc
  • Mănăstirea Izbuc din satul Călugări, judeţul Bihor. Este vestită pentru izvorul care curge intermitent dintr-un masiv calcaros. Mănăstirea de lemn are hramul Izvorul Tămăduirii, denumire dată de puterea miraculoasă a apei. Se spune că acela care ia primul din apa care nu se ştie cînd izbucneşte, se va vindeca sigur. De fapt, apa curge la intervale de 15-30 de minute. Oricît de gravă ar fi suferinţa cuiva, la Izbuc îşi găseşte alinarea.
  • Mănăstirea Râmeţ. Despre acest locaş se spune că, în anul 1937, lîngă altarul bisericii s-a ivit singur un izvor care s-a dovedit tămăduitor şi care curge şi astăzi. Nu departe de mănăstire, în punctul denumit Hopagi, există Fîntîna Vlădichii, care a ieşit la suprafaţă în urma rugăciunilor Sfîntului Ghelasie, în secolul XIV.
  • Mănăstirea Călugăra. Aflată lîngă Oraviţa, adăposteşte o icoană despre care se spune că nu se lasă mutată, nici restaurată. În naosul bisericii, sub acestă icoană sfîntă, curge apa unui izvor, care a înfăptuit multe vindecări.
  • Mănăstirea Izvorul Miron, din satul Româneşti (Timiş). Aici găsim un izvor cu ape termale vindecătoare.
  • Mănăstirea Săraca din comuna Şemlacul Mic (Timiş). Veche din 1270, are şi ea un izvor la care s-au făcut vindecări.
  • Schitul Vasiova (Caraş Severin). Fîntîna din curte a fost săpată la îndemnul unei voci sfinte, apa ei dovedindu-se tămăduitoare.
  • Colţul Chiliilor, Zărneşti. E o bisericuţă scobită în inima muntelui. Pe lîngă apa izvorului care vindecă, se spune că şi frigul din interiorul peşterii contribuie la vindecarea sufletească şi trupească.

    Schitul Colţii Chiliilor
    Schitul Colţul Chiliilor
  • Biserica Zlătari din Bucureşti. Adăposteşte mîna Sfîntului Ciprian, ocrotitorul de vrăji şi blesteme. Se spune că aici Moliftele Sfîntului Vasile sînt mai puternice ca oriunde.
  • Mănăstirea Curtea de Argeş. Aici se găsesc moaştele Sfintei Muceniţe Filofteia, care înfăptuiesc şi azi minuni de vindecare.
  • Catedrala Mitropolitană din Suceava. Aici se află moaştele făcătoare de minuni ale Sfîntului Ioan cel Nou de la Suceava.
  • Catedrala Episcopală din Buzău. Aici se găseşte Icoana Maicii Domnului care plînge. Se povesteşte că, într-o zi a Postului Mare, în timp ce o străină a îngenuncheat în faţa icoanei, s-a auzit un tînguit nepămîntean, apoi un tunet. Icoana a început să plîngă. Cine o atinge şi se roagă la ea capătă alinare a suferinţelor.
  • Schitul Văliug, de pe muntele Semenic. E căutat pentru vindecările săvîrşite de apa dintr-un lac sfînt.
  • Schitul Pătrunsa (Vâlcea). Are un izvor miraculos sfinţit în anul 1936 de episcopul Bartolomeu, vindecat el însuşi de această apă.
  • Mănăstirea Bistriţa (Vâlcea). Se învecinează cu peştera Sf. Grigorie Decapolitul, unde se află un izvor de apă cu debit foarte mic, dar constant, care se pierde prin infiltrare în pardoseală. Începînd din anul 1940, ieromonahul Varnava Lasconi, atunci în vîrstă de 57 ani, şi care timp de 10 ani, pînă la moarte, a locuit numai în peşteră, a făcut numeroase vindecări cu această apă minunată.
  • Schitul Jgheaburi, Stoeneşti (Vâlcea). În mijlocul pădurii unde se află biserica, este un izvor de ape sulfuroase la care se fac pelerinaje pentru efectele benefice renumite.
  • Mănăstirea Robaia, Muşăteşti (Argeş). Aici există o „Fîntînă de leac“. În momentul sfiinţirii ei, s-au auzit coruri cereşti. Între Biserica din Bascov (Argeş) şi cea din Glâmbocu, există două biserici de lemn care circumscriu o zonă sacră în care şi-a făcut apariţia Maica Domnului. Aici s-au săvîrşit numeroase vindecări prin intermediul unei localnice, Maica Gica, şi prin apa mai multor fîntîni.

    Mănăstirea Robaia
    Mănăstirea Robaia
  • Fîntîna din Smeeni (Buzău). I s-a dus vestea înainte de 1989 că vindecă afecţiunile oftalmologice. Oamenii, care stăteau cu orele la coadă, s-au vindecat folosind apa din fîntînă trei zile de vineri la rînd, timp în care locuiau în sat. Apoi, luau această apă miraculoasă acasă, ca să continue tratamentul.
  • Mănăstirea Parepa (Prahova). În ziua de 29 august 1935, Mariei Petre, atunci în vîrstă de 12 ani, i s-a arătat chipul unui sfînt. În acel loc s-a construit biserica, iar lîngă ea a fost săpată o fîntînă cu apă vindecătoare care, dusă acasă, nu se alterează cu timpul.
  • Biserica Catolică din Cacica. Are o o statuie copie a celei de la Lourdes a Fecioarei Maria, dar şi un izvor tămăduitor.
  • Mănăstirea Poşaga. Adăposteşte în incinta sa o fîntînă din a cărei apă s-au vindecat mulţi.
  • Mănăstirea Cetăţuia din Negru Vodă (Argeş). Din cauza poziţiei pe vîrful unui pinten stîncos, nu are apă curgătoare, călugării aducînd-o de jos sau strîngînd apă de ploaie. Cu toate acestea, de ziua Izvorului Tămăduirii, dintr-un anumit loc al stîncii, izvorăşte apa aşteptată de credincioşi. Aceasta se păstrează nealterată într-un mic bazin, pînă la următoarea apariţie. Are proprietăţi tămăduitoare şi alungă demonii. Într-o scobitură de piatră, sub formă de sicriu, s-au găsit moaştele Cuviosului Ioanichie Schimonahul, mort la 1638.
  • Mănăstirea armînească. În România există o singură mănăstire armenească şi aceea se află în apropierea oraşului Suceava, la Hagigadar. Credincioşii ştiu însă că aici se împlinesc şi cele mai ascunse dorinţe. Dar pentru aceasta trebuie să urci dealul mănăstirii în genunchi, să înconjori biserica de trei ori, apoi să mergi la preot pentru a-ţi citi rugăciunile.
  • Mănăstirea Ghighiu. În curte este o fîntînă cu roată care colectează apa unui izvor cu puteri medicinale.
  • Mănăstirea Martirii Neamului (Alba). Lîngă locaş există cîteva izvoare cu apă tămăduitoare, din care cel mai important este izvorul Feredeu.
  • Mănăstirea Cocoş (Tulcea). Îngrijeşte şi ea un izvor captat care a realizat vindecări miraculoase.

    andrei3
    Mănăstirea Sf. Apostol Andrei
  • Mănăstirea Peştera Sf. Andrei (Constanţa). Este un loc al pelerinajelor permanente ale credincioşilor români. Din codrii în care se află mănăstirea izvorăsc ape de leac care erau cărate de turci cu căruţele la Istanbul. Unul dintre izvoare a fost găsit de Mihai Eminescu care a fost atras de energia acestei păduri izolate. Nu departe de biserica veche se află patru izvoare poziţionate în formă de cruce. În aceste ape şi în locul unde se spune că odinioară s-a odihnit sfîntul, bolnavii găsesc vindecare.
  • Biserica Sfîntul Ierarh Nectarie Taumaturgul şi Sfîntul Ierarh Calinic de la Cernica, din satul Vîlcelele-Crîmpotani (Argeş). E binecuvîntată cu şapte izvoare tămăduitoare. Din aceste ape au băut Mircea cel Bătrîn, Vlad Ţepeş, Mihnea Turcitul, alţi domnitori, dar şi soldaţii lor, care s-au întărit miraculos, biruind oastea turcească. Alte legende amintesc de o pustnică oarbă căreia, spălîndu-se în acest izvor, i-a revenit vederea. Unui băiat mut i-a revenit graiul. Oamenii spun că apele sfinte au vindecat boli de piele, paralizie, boli digestive şi cancerul.
  • Fîntîna din Ioneşti (Arad). E cunoscută deja sub numele de Fenomenul Ioneşti. Aici se află o zonă sacră marcată de o troiţă şi o biserică. Cunoscute sînt viziunile trăite de ţăranul Ion Marin, căruia i s-a arătat Maica Domnului. Fîntîna din zonă are proprietăţi vindecătoare impresionante. Aici se împlinesc rugăciunile de zămislire a pruncilor sau de cununie. Deşi îndelung controversate, miracolele din acest lăcaş sfînt nu pot fi nicicum contestate.
  • Mănăstirea Nucet (Tîrgovişte). E renumită pentru icoana Sfîntului Gheorghe, găsită în anul 1375. Pe acel loc e astăzi o fîntînă cu apă vie, tămăduitoare.
  • Fîntîna de la Lueta (Harghita). Aflată în apropierea unei exploatări miniere, aici se petrece un lucru neobişnuit: apa n-a îngheţat niciodată, chiar dacă regiunea cunoaşte temperaturile cele mai scăzute din ţară. Secretul este apa sărată, foarte bună pentru tratamentul anumitor boli, dar şi pentru conservarea legumelor.

    Fîntîna de la Lueta
    Fîntîna de la Lueta
  • Fîntîna Turcului din comuna Frumuşeni (Arad). Este cea mai veche fîntînă tămăduitoare din ţară.
  • Mănăstirea Cozia. La intrare, pe partea dreaptă, se află un bazin circular din secolul XVII. Apa ţîşneşte din patru capete de piatră, dispuse în cruce, care reprezeintă un maghiar, un turc cu turban, un domn şi un rob. Legenda spune că un cioban s-a spovedit călugărilor, mărturisind că s-a vindecat de metehnele trupului scăldîndu-se într-un lac din „cîmpul lui Căliman“. El era ferm convins că acest lac are puteri cereşti, din moment ce el nu mai are dureri de spate, iar oile rănite s-au vindecat. Călugării au găsit în jurul mănăstirii izvoarele tămăduitoare şi au construit pe lîngă mănăstire un fel de spital. Însuşi ctitorul mănăstirii Cozia, domnitorul Mircea cel Bătrîn, s-a tratat aici la bătrîneţe. După 1900, apa vindecătoare de la Călimăneşti a stat la baza construirii staţiunii, care s-a extins spre Căciulata, unde există izvoare termale şi minerale binefăcătoare. Se spune că în staţiunile Călimăneşti, Căciulata, Olăneşti, Govora, bolnavii care se încarcă aici cu energie, care le ajunge şi pe timp cît sînt departe de staţiune.
  • Biserica Sfînta Filofteia din Buzău. La zidul exterior, dacă cineva se roagă în genunchi, desenează semnul crucii şi lipeşte un ban pe acest semn, dorinţele i se împlinesc. Dacă banul nu rămîne lipit, dorinţa lui e deşartă.
  • Mănăstirea Dervent (Constanţa). Atrage ca un magnet bolnavii. În apropierea bisericii, e un izvor captat şi bine amenajat cu debit intermitent. Se zice că volumul apei depinde de puritatea sufletească şi gradul de credinţă al fiecărui individ care apelează la acest izvor numit al tămăduirii. Primele vindecări menţionează un surdo-mut din naştere care a început să vorbească. După această legendă, credincioşii de azi au obiceiul să doarmă cu capul rezemat de Sfînta Cruce pentru a cîştiga tămăduirea sufletească şi trupească. Sau ating de lemnul sfînt boabe de grîu pe care le dau animalelor. I se mai spune şi crucea animalelor, deoarece aici s-au vindecat foarte multe animale. La mănăstire se găsesc cîrjele celor ce au venit paralizaţi şi au plecat pe picioarele lor.
  • Biserica veche de la Frăsinei. În dreptul locaşului şi al cimitirului, există un izvor captat şi amenajat pentru folosirea apei, care are propietăţi curative, în special pentru ochi. Femeilor le este interzis prin legămînt să urce la mănăstirea unde se fac şi exorcizări.

    Frăsinei
    Frăsinei
  • Biserica din Lipia. Situată pe malul drept al rîului Ialomiţa, are hramul Sf. Nicolae şi a fost ridicată în cinstea Regelui Mihai I. În curtea bisericii se află o fîntînă a cărei apă are calităţi terapeutice.
  • Fîntîna de la Seuca (Mureş). Se află în curtea casei Rozsikăi Marian, o femeie oarbă căreia îi vorbeşte Sfînta Fecioară Maria, la date anunţate dinainte, ocazie cu care se fac mari pelerinaje. Fîntîna cu apă binecuvîntată chiar de Maica Domnului săvîrşeşte vindecări miraculoase.
  • Fîntîna lui Pintea, lîngă Cavnic, în munţii Gutîi. Aici s-a întremat haiducul, iar bătrînii povestesc cum apa se făcea odată „ca untul“ şi vindeca orice boală.
  • Fîntîna lui Momancu, din Pecica (Arad). Are apă care vindecă diferite suferinţe. Cine bea în fiecare zi această apă nu va suferi niciodată de boli.
  • Peştera Muierilor din judeţul Gorj. Este căutată nu numai pentru fenomenele carstice deosebite, ci şi pentru credinţa că în acest loc s-ar vindeca boli şi s-ar înfăptui miracole. Femeile ce nu pot avea copii capătă darul procreerii. Cum păşeşti înăuntru, prinzi vigoare şi chef de viaţă. Astmul, diabetul, reumatismul, depresia, insomnia, dereglările hormonale dispar ca prin minune după cîteva ceasuri petrecute în peşteră.
  • Mănăstirea Prislop (Hunedoara). Aici se află mormîntul marelui călugăr Arsenie Boca, dar şi un izvor captat, a cărui apă este vindecătoare.
  • Schitul Crucii de la Coslogeni. Mulţi bolnavi şi-au găsit vindecarea, cei ce nu puteau vorbi au primit grai, orbii şi-au recăpătat vederea. În timp, Sfînta Cruce a crescut miraculos în înălţime, iar în zile de sărbătoare, crucea se umple de mir.
  • Schitul Şumuleu de lîngă Miercurea Ciuc. Aici se află o statuie făcătoare de minuni a Mîntuitorului Iisus şi un izvor cu apă tămăduitoare, recomandat mai ales pentru vindecarea bolilor gastrice şi ale sistemului nervos.
  • Mănăstirea Sihăstria Voronei (Botoşani). De aici, domnitorul Mihail Sturza, a luat mere de lîngă mormîntul unui schimnic. Din aceste mere a mîncat o rudă apropiată şi îndată s-a vindecat de o boală nevindecabilă. Mormîntul e considerat un loc sfînt, care vindecă bolnavii.

    Mănăstirea Sihăstria Voronei
    Mănăstirea Sihăstria Voronei
  • Mănăstirea Nicula (Cluj). Icoana a plîns pentru prima oară în 1699. O fetiţă care avea o umflătură pe mînă a atins icoana cu mîna bolnavă şi umflătura a dispărut. Doi ani mai tîrziu, în 1995, o femeie din Braşov care suferea de cancer în fază avansată, s-a rugat la icoană şi, peste cîteva luni a venit la stareţ să-i spună că s-a vindecat. Tot aici şi-a găsit alinarea suferinţelor un bărbat paralizat, în iulie 1997.
  • Mănăstirea Dălhăuţi din Focşani. Aici e o icoană a Maicii Domnului care vindecă şi îi ajută pe credincioşi în caz de secetă.

Articolul integral în monitorulexpres.ro

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *